- Spune-mi că ești a mea, îmi șoptește pe piele, iar eu încuviințez ușor din cap, coborându-mi mâinile pe corpul său.
- Sunt a ta... îngaim cu greu, încercând să mă adun, dar îmi este imposibil.
Se întoarce asupra buzelor mele, iar inima începe s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Chicotesc ușor în timp ce mă desprind din îmbrățișarea strânsă, care aparent nu prea a fost pe placul lui Dima, din moment ce-și drege glasul în continuare și-l străfulgerează pe Sebastian cu privirea.
Zâmbesc și-mi mut privirea de la Olivia la Sebastian și înapoi, complet șocată și entuziasmată în același timp. Olivia își petrece un braț în jurul meu și mă strânge din nou în brațe, de-a dreptul fericită. Îi imit gestul și o strâng în brațe, chicotind ușor când Sebastian ne strânge în brațe pe amândouă așa cum făcea acum nu mult timp.
— Mă lași fără aer! exclam râzând, dându-mi un pic capul pe spate pentru a-l privi.
— Poate asta era și intenția! chicotește, făcându-mi din ochi, după care rupe îmbrățișarea, privindu-mă în continuare.
Mă încrunt ușor în timp ce-l fixez cu privirea, ușor întrebătoare.
Au trecut luni bune de când ne-am văzut ultima dată, de când am vorbit ultima dată și cu toate astea, se comportă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ceea ce mă surprinde.
Sebastian îmi zâmbește în colțul gurii și întredeschide buzele dorindu-și să spună ceva, însă nu apucă, căci zgomotul produs de un pahar care tocmai atinge parchetul îl întrerupe.
Îmi ațintesc privirea asupra paharului gol care a căzut și nu știu dacă mă surprinde mai tare faptul că paharul încă e intact sau că Enzo este cel care se întinde după pahar, semn clar că îi aparține.
— Îmi cer mii de scuze! se grăbește să spună brunetul, privindu-mi mama cu o inocență care mă ia prin surprindere.
— Oh, dragă! Stai calm, nu este nicio problemă! mama îl liniștește, zâmbindu-i înțelegătoare în timp ce acesta se îndreaptă de spate.
Enzo schițează un zâmbet firav în timp ce pune paharul pe masă și-și drege ușor glasul când își dă seama că îl privesc cu atenție. Rămân fără aer când își pironește privirea într-a mea și îmi dau seama instant că a scăpat paharul intenționat. Zâmbesc forțat, încruntându-mă ușor când îi privesc fugar pe băieți. Adam îl scanează cu privirea din cap până-n picioare pe Sebastian în timp ce Dima și Jack își aruncă amuzați priviri cu subînțeles. Îmi pică fața la propriu când îmi dau seama că cei patru au un dinte împotriva lui Sebastian și furia mă cuprinde când realizez că Dima e capul răutăților.
Îmi mut atenția brusc de la ei când simt că Olivia mă trage un pic mai aproape. Își arcuiește sprâncenele întrebătoare, privind în direcția băieților ce se află la doar doi pași distanță.
— Cine sunt domnii? șoptește în română, iar zâmbetul i se mărește pe chip.
— Prietenii lui Dima, îmi dau ochii peste cap, lucru care-l face pe Sebastian să zâmbească.
