- Spune-mi că ești a mea, îmi șoptește pe piele, iar eu încuviințez ușor din cap, coborându-mi mâinile pe corpul său.
- Sunt a ta... îngaim cu greu, încercând să mă adun, dar îmi este imposibil.
Se întoarce asupra buzelor mele, iar inima începe s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Ai încredere în ea? își arcuiește sprâncenele întrebător, privindu-mă curios.
— Tu ai avut încredere în Aria la început? îi răspund cu o altă întrebare, mutându-mi apoi atenția asupra televizorului pe care se difuzează live o cursă.
— Nu le poți compara. Aria a știut în ce s-a băgat încă din prima clipă. A fost dorința ei să stea alături de mine, însă nu știu ce să zic despre Aiyana. Nu mai are nicio legătură cu noi și știe prea multe. Nu cred că e suficient faptul că încerci să o ții aproape. Nu pare că te prea place, iar ăsta nu e un lucru bun pentru afacere. Pare inteligentă și nu-mi place asta deloc, argumentează Criss, punându-se în fața televizorului.
— Exact. E deșteaptă, iar ăsta e fix motivul pentru care poți avea încredere în ea, îi explic plictisit, ridicându-mă în picioare.
Criss oftează și-și mișcă capul în semn de negație, semn clar că nu are încredere în ea.
— Nu știu ce să zic. E frumoasă, iar asta, din nou, nu e bine. Te-a cumpărat prea ușor. Lumea vorbește, iar eu sunt predispus să ascult. Dacă devine o amenințare, trebuie înlăturată.
— Nu putem să o eliminăm. Datorită ei l-am distras pe Manuel momentan de la lucrurile cu adevărat importante. Atâta timp cât crede că e ceva între mine și Aiyana, va pune accentul pe viața mea personală și pe viața ei. Nu va ști ce l-a lovit dacă ne iese figura.
— Ca să fiu sincer, nu prea pare că vrei să-l distragi pe Manuel cu ajutorul Aiyanei, ci pare că te are la degetul mic. Știu că l-ai cruțat pe Dima din cauza ei, iar asta nu are legătură cu Manuel, dacă avea legătură cu el l-ai fi lăsat să-l ia pe Dima, astfel devenea omul lui Manuel și spionul perfect!
Îmi încleștez maxilarul și oftez grav, știind că are perfectă dreptate. Dima ar fi fost spionul perfect dacă devenea omul lui Manuel, dar în același timp Aiyana devenea ținta perfectă, lucru pe care nu-l voi permite niciodată. Îi arunc o ultimă privire lui Criss și trec pe lângă el, ieșind afară.
Privesc casele de pe partea cealaltă a străzii și strâmb din nas, privind apoi cu regret casa din care tocmai am ieșit. Da, e fain să stau în centru cu băieții, să dăm petreceri oricând dorim și să ne dezvoltăm în liniște afacerea în propria casă, dar să fiu al naibii dacă nu aș da orice să mă pot întoarce înapoi în diminețile în care chipul Aiyanei era primul pe care-l vedeam. Nici n-are idee de cât de multe ori am privit-o în timp ce dormea, iar chipul îi era ascuns în spatele perdelei fine de mătase albă.
Urc în mașină, având o singură destinație în minte. Dau să plec de pe loc, moment în care portiera se deschide, iar Adam intră în mașină, având un zâmbet straniu întipărit pe chip. Îmi arcuiesc sprâncenele nedumerit, schițând apoi un gest care să-i dea de înțeles că mă deranjează prezența lui.
