- Spune-mi că ești a mea, îmi șoptește pe piele, iar eu încuviințez ușor din cap, coborându-mi mâinile pe corpul său.
- Sunt a ta... îngaim cu greu, încercând să mă adun, dar îmi este imposibil.
Se întoarce asupra buzelor mele, iar inima începe s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Zâmbesc ușor și-mi mișc capul puțin când își apasă buzele delicate pe obrazul meu în timp ce-și plimbă leneș degetele pe spatele meu.
Mă ascund la pieptul său, doritoare să-mi continui somnul dulce. Îmi mângâie chipul și plasează săruturi moi în colțul gurii, determinându-mă să mormăi nemulțumită de faptul că nu mă lasă să dorm. Simt cum se apleacă, iar când își apasă buzele peste ale mele și dă startul unui sărut lent, planul său de a mă trezi reușește.
— Trezește-te, iubito. Este deja după-amiază, îmi șoptește pe piele.
— Glumești, murmur, nefiind capabilă să deschid ochii.
— Mi-aș dori, dar nu. Trebuie să plecăm într-o oră.
Mă încrunt, deschizând ochii leneș. Îl privesc nedumerită, neștiind pe ce planetă mă aflu și fac ochii mari când îmi dau seama că afară e ziuă în toată regula și că brunetul nu glumește.
— Dar... pot jura că am adormit acum două ore! exclam șocată de-a dreptul.
Pe chipul său înflorește un zâmbet poznaș, iar eu înghit în sec când îmi dau seama de ce mă simt atât de obosită. Și nu pot să nu mă întreb cum se face că el pare atât de plin de energie. Seara trecută a fost de-a dreptul magică, însă a fost epuizantă pentru amândoi. Amintirile serii fierbinți îmi revin în minte, iar un zâmbet tâmp îmi apare pe chip când îmi dau seama că ultima data m-a avut în zori, când soarele stătea să apară pe cer.
— Am cam pierdut noțiunea timpului, dar bănuiesc că asta pățesc toți oamenii fericiți, chicotește, umezindu-și buzele.
Îi analizez câteva clipe chipul și întind leneșă mâna, urcând ușor pe gâtul său. Își pironește privirea într-a mea și nu poate să-mi scape faptul că este incredibil de frumos. Are părul răvășit și un zâmbet năucitor întipărit pe chip.
— Ești fericit? întreb șoptit, mângâindu-i ușor pielea.
— Deși nu am crezut că o să mai zic asta vreodată și că o să mai simt asta vreodată, da, sunt al naibii de fercit. Tu mă faci fericit, zâmbește leneș, sărutându-mă pe frunte.
Se încruntă brusc și pleacă privirea gânditor, mușcându-și buzele cu putere.
— Ce e? îi ridic bărbia cu ajutorul degetelor, forțându-l să mă privească.
Înghite în sec și oftează, lăsându-și ușor capul în palma mea dreaptă.
— Eu te fac fericită? murmură cu jumătate de glas, nesigur pe el.
Încuviințez frenetic din cap, și mă ridic ușor, sărutându-l plină de dorință. Își coboară mâinile pe corpul meu, moment în care înghit în sec. Se desprinde din sărut brusc și închide ochii, trântindu-se pe spate. Oftează grav și-și trece palmele peste chip în timp ce eu îl privesc nedumerită.
