Războiul inimilor frânte

⚜ Prințul pierzaniei ⚜

 Enzo

    Privesc hipnotizat lichidul maroniu din paharul de sticlă, concentrându-mă pe cuburile de gheață ce se lovesc violent de cristalul imaculat. Privind cuburile de gheață am senzația puternică că mă privesc pe mine. Realitatea mă lovește din toate părțile, iar eu mă izbesc cu disperare de pereții ei transparenți, refuzând să accept realitatea.

    Îmi plec capul și închid ochii câteva clipe, încercând să-mi pun ordine-n gânduri, însă-mi este de-a dreptul imposibil. Mi-aș dori să nu mă mai gândesc atât de mult la ea, însă nu pot. Până și amurgul îmi aduce aminte de ea, de căldura pe care o are-n privire.

    — Hm, whisky? Atât de nasol e? glasul plin de amuzament al lui Adam îmi atrage atenția.

    Îmi dau ochii peste cap și mă încrunt când îmi dau seama că mă analizează ca și cum ar încerca să mă citească. Îmi arcuiesc sprâncenele întrebător și sunt surprins când zâmbește.

    — De ce mă analizezi și zâmbești ca un idiot? întreb nedumerit, oftând grav.

    — Poate pentru că mă întreb cine naiba e cel din fața mea, zâmbetul i se lățește pe chip, băgându-mă în ceață. De când a plecat Luca ai ignorat pe toată lumea. Nu ai tras nici măcar un fum și nu te-ai distrat deloc, ca să nu mai zic că ești în lumea ta și nu auzi când vorbește cineva cu tine.

  Ridic nepăsător din umeri și dau pe gât tot conținutul paharului, după care plec capul, încleștându-mi maxilarul.

    — Ce naiba ar trebui să fac? Să sar în sus de fericire că totul se duce dracului?! mă răstesc la el, iar zâmbetul îi dispare brusc de pe chip.

   Face ochii mari, venind mai aproape.

  — Credeam că veștile aduse de el te vor bucura, dar ceva-mi zice că nu ești încântat absolut deloc. Te-ai răzgândit?! întreabă pe un glas jos, nedumerit.

  Îmi mușc buzele și-mi mișc capul în semn de negație în timp ce vorbele lui Luca îmi răsună cu ecou în minte ,, Fix într-o lună o să fii eliberat de orice obligație. În sfârșit o să ai parte de răzbunarea la care ai visat ani de zile.  "

  — Nu, nu m-am răzgândit. Doar... mă gândesc la consecințe, atâta tot, răspund ferm, încercând să gândesc limpede, dar îmi este imposibil.

  Adam pufnește amuzat, pregătindu-se să-mi zică cel mai probabil că nu există consecințe, că planul nostru e gândit atât de bine încât nu vor exista consecințe, însă nu o face. Înjură în barbă când îmi întâlnește privirea, citindu-mi gândurile parcă.

   — Ești dispus să renunți la tot pentru ea? Ești dispus să uiți de toate promisiunile pe care ți le-ai făcut? De sacrificiile pe care le-ai făcut? mă privește de-a dreptul șocat.

   — Bănuiește că e slăbiciunea mea, spun pe un ton jos, aprinzând o țigară din care trag cu poftă. 

 — Dacă  află de plan, o va folosi ca să ajungă la tine. Criss o va folosi împotriva ta cu prima ocazie, fără să se gândească de două ori, mă străfulgerează cu privirea, iar eu încuviințez ușor din cap, fiind conștient de asta.

    Îmi încleștez maxilarul, aducându-mi aminte de felul în care a privit-o Criss la petrecerea de pe plajă. L-a provocat pe Julian să o sărute doar ca să obțină o reacție din partea mea, și deși am încercat cu greu să-mi ascund sentimentele și să mă controlez, nenorocitul mi-a citit furia în privire.

    — Dacă ea va suporta consecințele, nu voi putea să mi-o iert vreodată, înghit în sec, dorindu-mi să nu mă gândesc la ce va urma.

    Adam încuviințeză și-mi întinde paharul lui. Îl privesc câteva secunde și vreau să-l refuz, însă nu o fac. Îi iau paharul din mână și dau conținutul peste cap, dorindu-mi să-mi amorțesc sentimentele în acest mod. Poate că o să pot lua o decizie potrivită dacă mintea-mi este înecată în alcool.

    Îmi cercetează chipul tăcut minute bune, și știu că rotițele din mintea sa se învârt la greu.

    — Fir-ar! Xander avea dreptate. Nu o placi, ci o iubești. Poți să stai să-ți plângi de milă, sau poți să profiți de fiecare clipă care ți-a rămas. Alegerea îți aparține, prietene, zâmbește firav, iar eu uit pentru câteva secunde să respir când îmi dau seama la ce se referă.

    — Indiferent de alegerea pe care o voi face, o să mă urască. Nu o să avem un happy end, îmi mișc capul în semn de negație, realizând ceea ce mereu a fost atât de evident!

   — Ai întâlnit persoana potrivită în momentul nepotrivit. E păcat. E o tipă de treabă, însă mereu există victime colaterale într-un război, Adam ridică ușor nepăsător din umeri, strângându-și buzele într-o linie dreaptă.

    Adam își fixează privirea undeva, atrăgându-mi atenția. Când privesc peste balustrada de metal, privirea-mi cade asupra motocicletelor. 

    Nu stau pe gânduri când îmi întinde cheile și aproape că o iau la fugă pe scări, dorindu-mi să ajung cât mai rapid la parter, având un singur gând în minte, o singură destinație.

    Timpul este împotriva mea. Niciodată nu am crezut că o să-mi doresc să opresc timpul în loc, însă acum îmi doresc asta din tot sufletul. Aș da orice ca clipele să înghețe. Aproape îmi vine să râd la gândul că aș renunța la tot ca să rămân alături de ea. Nu am crezut vreodată că în viața mea va apărea o persoană care-mi va schimba dorințele, o persoană pentru care aș fi dispus să încep de la zero. 

    Înjur în barbă și zâmbetul îmi dispare de pe chip în timp ce plec privirea asupra motocicletei. Dacă va pleca când va afla cine sunt cu adevărat? Când va afla ce am făcut? Când își va da seama că nu sunt cel care-i va transforma viața într-un basm, mă va dori în continuare? 

    Nu sunt prințul în armură strălucitoare care o va salva, care-i va oferi un viitor stabil. Sunt prințul pierzaniei, care-i oferă fericire doar câteva clipe. Mă place pentru că-i alimentez nebunia, o fac să trăiască cu adevărat. Alături de mine se simte liberă. Deși iubesc efectul pe care-l am asupra ei, știu că acesta va dispărea rapid, mult prea rapid. 

    Nu pot să fiu viitorul ei perfect, însă voi deveni trecutul ei păcătos ce-i va aduce zâmbete și lacrimi. Nu o să fiu cel ce o va ține în brațe în fiecare noapte în timp ce-și face planuri de viitor, însă voi fi cel care-i bântuie gândurile, cel care i-a pătat mintea cu amintiri nemuritoare. 

    Peste câțiva ani voi fi amintirea pe care o va iubi și o va disprețui în egală măsură. 

Cuvinte: 1.131

🦋 Capitolele din această carte sunt dedicate persoanelor care au fost alături de mine pe vechiul cont și care au citit povestea Aiyanei și a lui Enzo până-n ultima clipă. 🦋