- Spune-mi că ești a mea, îmi șoptește pe piele, iar eu încuviințez ușor din cap, coborându-mi mâinile pe corpul său.
- Sunt a ta... îngaim cu greu, încercând să mă adun, dar îmi este imposibil.
Se întoarce asupra buzelor mele, iar inima începe s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Privesc în gol și simt că mă dezintegrez. Muzica asurzitoare a devenit o șoaptă și am senzația că totul se învârte în jurul meu. Îmi încleștez maxilarul și închid ochii, dorindu-mi să-i pot uita privirea plină de durere, să pot uita dezgustul ce i-a străbătut chipul când privirea i-a căzut asupra patului deranjat.
Mă apropii de birou și-mi trec degetele peste cristalul rece ce-i îngrădește chipul angelic și mă trezesc că zâmbesc tâmp. Închid ochii și fac un pas în spate, știind că nu pot să o privesc așa, știind că mi-am pierdut dreptul să mă gândesc la ea în felul în care o fac acum. N-am nici cea mai mică ideea ce a fost în capul meu când am intrat în camera ei. Eram disperat să fiu aproape de ea, să o simt aproape. Aveam senzația că dacă vin în camera ei nu o să mai fiu atât de disperat după atingerea sa, după sărutările sale, dar totul a mers teribil de prost. Aiyana și-a făcut apariția în cel mai prost moment posibil. Acum mă urăște cu siguranță. Sunt sigur de asta. M-a văzut împreună cu Sofia la ea în cameră și nu cred că mă poate ierta pentru asta. La naiba! Despre ce iertare vorbesc? De ce ar trebui să mă ierte? Nu suntem împreună, nu mai suntem împreună. De fapt, nici nu știu dacă am fost vreodată împreună. N-am nici cea mai mică idee ce a fost între noi.
— Vii? glasul lui Adam care tocmai intră în cameră îmi atrage atenția.
— Huh? mă întorc pe călcâi, privindu-l întrebător.
— Ruleta băuturilor. Începe acum, iar tu lipsești. Dacă nu te-aș cunoaște aș crede că ești de-a dreptul patetic. Tu stai în camera ei ca ultimul depresiv în timp ce ea se distrează și-și vede de viață. Treci peste! prietenul meu oftează, dându-și ochii peste cap.
— E singura cameră liberă. Nu e ceea ce crezi. Nu-mi pasă dacă se distrează sau nu. Nu-mi pasă ce face. Nu mă interesează să aflu nimic ce are legătură cu ea. E o simplă fată, nimic mai mult.
— E fata ta, mă rog, a fost. Oricum, chiar dacă nu te interesează, cred că ar trebui să știi că fata ta deja a dat cinci shoturi din brațele colegului de clasă, Adam zâmbește în colțul gurii, iar eu pălesc.
Îmi încleștez maxilarul și zâmbesc amenințător, trecând ca o furtună pe lângă el. În câteva secunde ajung la parter și sângele începe să-mi clocotească în vene când privirea-mi cade asupra Aiyanei ce face parte din cercul format în jurul unei rulete idioate ce indică diverse băuturi. O privesc pentru câteva secunde și zâmbesc involuntar. Fir-ar! Oare are idee cât de frumoasă e în clipa asta? Rochia neagră pe care o poartă îi scoate în evidență privirea albastră și chipul palid, făcând-o să arate ca un înger. Materialul ce i se lipește la perfecție de piele îi scoate formele în evidență, atrăgând priviri nedorite.
— Jucăm? îmi întorc privirea asupra lui Adam ce se află în stânga mea.
— Eu joc. Tu nu. Tu încă iei medicamente, un zâmbet șmecheresc îi apare pe chip, care mă enervează maxim.
