- Spune-mi că ești a mea, îmi șoptește pe piele, iar eu încuviințez ușor din cap, coborându-mi mâinile pe corpul său.
- Sunt a ta... îngaim cu greu, încercând să mă adun, dar îmi este imposibil.
Se întoarce asupra buzelor mele, iar inima începe s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Preferă un whiskey cu cola, în glasul lui Enzo pot simți cu ușurință o tentă de sarcasm.
Brunetul se oprește-n fața mea și mă privește câteva secunde, iar zâmbetul îi pălește treptat de pe chip. Întredeschid buzele, dar rămân fără glas când îmi înconjoară talia cu brațul drept, trăgându-mă mai aproape.
Bărbatul care m-a abordat își mută privirea de la mine la Enzo și înapoi, pufnind amuzat, după care-și ațintește privirea asupra lui Xander ce chicotește, întinzând mâna stângă.
— Drace! Nu-i corect! exclamă bărbatul, scoțând din buzunarul pantalonilor cheile de la mașină.
Xander zâmbește mândru în momentul în care ia cheile și le învârte pe degetul arătător, iar eu sunt mai confuză ca niciodată.
— Până la urmă nu a fost o idee atât de rea să-ți faci iubită, sinceritatea ce-i străbate chipul lui Xander mă uimește. E de păstrat, îmi face din ochi, aruncându-mi un ultim zâmbet.
— Iubită?! Glumești! bărbatul din fața noastră ne privește șocat.
Enzo chicotește ușor, mângâindu-mi talia pentru a-mi atrage atenția, și trebuie să recunosc că reacția sa mă cam surprinde. Îmi las capul un pic pe spate și-mi ridic privirea pentru a-i cerceta chipul curioasă, încercând să-mi dau seama ce gândește, dar nu reușesc.
— Nope, Enzo-și strânge buzele într-o linie dreaptă.
— Surprinzător, dar nu imposibil. Vorbim mai târziu despre asta? Acum trebuie să-mi recuperez mașina, tipul oftează, făcând semn spre Xander ce se află deja în cealaltă parte a încăperii.
Enzo încuviințează ușor din cap, iar eu îmi pironesc privirea asupra sa, întrebându-mă necontenit ce e cu zâmbetul ăla uriaș de pe chipul său, care nu dispare cu nicio culoare. Se încruntă ușor când își dă seama că-l privesc și-și arcuiește sprâncenele întrebător.
— Ce e? De ce mă privești așa? își drege glasul, înghițind apoi în sec.
— Ești ok? mă încrunt, pironindu-mi privirea într-a sa.
Începe să râdă, iar râsul său dulce este cea mai frumoasă melodie pentru timpanele mele. Își mușcă buzele și mă întoarce cu fața la el, pironindu-și privirea într-a mea.
— Am la braț cea mai frumoasă fată din seara asta. Cea pe care o vor toți, dar care mă vrea doar pe mine. Ce crezi, sunt ok? șoptește, aducându-mi zâmbetul pe buze.
Îmi umezesc buzele și-mi apropii ușor chipul de al său când se apleacă în față. Buzele mele plutesc peste ale sale și zâmbesc firav când mă trage mai aproape.
