- Spune-mi că ești a mea, îmi șoptește pe piele, iar eu încuviințez ușor din cap, coborându-mi mâinile pe corpul său.
- Sunt a ta... îngaim cu greu, încercând să mă adun, dar îmi este imposibil.
Se întoarce asupra buzelor mele, iar inima începe s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Deschid ușa camerei mele și-mi ațintesc privirea asupra lui Nieve ce stă pe fotoliul mov, având în mână o carte. Ridică privirea și-mi zâmbește, aruncându-și privirea apoi asupra ceasului de la mâna stângă.
— Ai ajuns fix la timp. Ești gata de aventură? zâmbește poznaș, ridicându-se în picioare.
— Ce naiba se întâmplă? mă încrunt, privind valiza de pe pat, care-mi aparține.
— Oricât de mult mi-aș dori să-ți răspund la această întrebare, nu pot să o fac. O să-ți explice Montgomery mai târziu
— Stai, ce? Vă cunoașteți? De fapt, normal că vă cunoașteți, din moment ce faceți planuri împotriva mea! îmi dau ochii peste cap, mișcându-mi ușor capul în semn de negație.
— Da. Din nou, o să-ți explice el mai târziu. Trebuie să mergem acum, Nieve apucă valiza de pe pat, privindu-mă sugestiv.
Deschid gura, dorindu-mi să-i ofer un răspuns negativ, însă pufnesc uimită și-mi trec degetele prin păr, amintindu-mi de faptul că Enzo a pus totul la cale. Cine sunt eu să refuz și să nu-i intru în joc. Prea bine, domnule Enzo, să vedem ce ai pus la cale!
— Măcar spune-mi că vii și tu! o privesc fix, luându-i valiza din mână.
— Nu trag niciodată chiulul când vine vorba de distracție! exclamă entuziasmată în timp ce ieșim din camera mea.
— Oh, pe bune? Și atunci de ce nu te-am văzut la nicio petrecere? De fapt, până azi nici n-aveam idee că-l cunoști, spun uimită, coborând scările.
— Ei bine, nici eu n-aveam idee că ești iubita lui până azi. Băieții ăștia se pricep al naibii de bine să-și țină iubitele ascunse, mă privește sugestiv, iar eu mă încrunt.
Nu-mi dă niciun răspuns, însă când ieșim afară face un semn subtil spre mașina gri ce este parcată pe aleea casei mele, și pe care o recunosc instant. Nieve mă privește o clipă cu subînțeles, după care ridică ușor din umeri, nevinovată.
Adam deschide portbagajul în timp ce ne apropiem, iar eu nu pot să nu mă holbez la ei ca o idioată în timp ce Nieve sare în brațele lui, sărutându-l pătimaș. Îmi înăbuș un chicot în timp ce-mi pun bagajul în portbagaj. Mă depărtez ușor de mașină, privindu-i pe cei doi mirată. N-aveam idee că se cunosc, iar faptul că se sărută acum în fața mea este un adevărat șoc pentru mine. Nieve nu mi-a pomenit niciodată nimic de Adam sau Enzo, cu excepția primei zile în care m-a întrebat în ce tabără sunt
Sunt împreună. Cum? Până acum câteva secunde nici n-aveam idee că se cunosc. N-aveam idee că Adam are iubită. Nu pare genul care să-și facă iubită.
