Dark Revenge

Capitolul 88

E un capitol destul de scurt iar actiunea o sa fie mai rapida. Si da, pentru cei care o sa intrebe, prologul o sa vina in curand. Si ca tot veni vorba de prolog―am scris prologul acum ceva timp, deci scrisul meu era oribil si plin de greseli, asa ca am sa rescriu prologul in curand (nu am sa adaug nimic important deci nu o sa fiti nevoiti sa il cititi din nou). Si la fel am sa fac si cu al doilea prolog (cel care apare undeva pe la capitolul 27), am sa il rescriu si am sa il combin in curand cu primul prolog si actiunea cartii. Pe scurt nu fac nimic decat sa rescriu prologul de la inceput pentru ca scrisul meu era oribil pe atunci si tot ce am sa fac e sa mai editez o greseala si sa mai adaug o fraza sau doua.

Oricum, au mai ramas in jur de 2-3 capitole si deja simt nevoia sa va multumesc pentru toata sustinerea pe care am avut-o pana acum. Va multumesc atat de mult.

* * *

Am auzit voci, murmure care la inceput pareau mai multe ca sunete decat cuvinte si fraze intregi. Odata ce ploapele mele au fluturat usor mi-am simtit intregul corp acoperit de o patura de cuie, gura uscata si buzele mele tacute despartite incercand sa sopteasca ceva. Cu privirea adancita in ceata m-am uitat in gol la petele colorate de deasupra mea ce semanau tot mai tare cu chipuri, sunetele stranii devenind voci clare. In ciuda durerilor ce cresteau in fiecare parte a corpului meu ma simteam amortita, pusa pe un raft intunecat si neatinsa de ani intregi. Maini s-au presat de corpul meu si tot mai multe voci au crescut in jurul meu. Nu eram in stare sa ma misc, sa imi fac vocea auzita si miscarile clare, de parca ma aflam paralizata de una singura intr-o lume care continua sa se miste si sa prinda viata cu fiecare secunda. Dar la fel de rapid pe cate toate sentimentele astea au aparut la fel de rapid au disparut, oprindu-ma din a mai incerca sa imi misc macar un singur deget. Privirea mea a intrat din nou in ceata si chipurile necunoscute ce ma priveau se indepartau odata cu vocile lor, o patura intunecata acoperindu-ma inapoi in gaura stramta in care imi taraiam de una singura corpul paralizat de parca eram o papusa ce si-a pierdut picioarele si abilitatea de a mai vorbi.

* * *

A doua oara cand m-am trezit lucrurile erau mai putin infricosatoarea si stranii. Mi-am fluturat ochii, intinsa pe spate si nemiscata pana cand privirea mea si-a revenit cu incetul. In momentul in care am realizat ca pata alba la care ma holbam nu era nimic mai mult decat un tavan am inceput sa aud sunete pe langa mine si o figura si-a facut aparitia deasupra mea.

-Claire, era o soapta blanda care mi-a parut atat de cunoscuta ca am inceput sa imi misc buzele uscate, incercand sa spun ceva dar dandu-ma batuta imediat cand am realizat cat de rau imi facea. Shhh, e OK. Esti OK.

-S-a trezit? o alta voce a plutit prin aer, dupa care pasi mici si grabiti apropiandu-se in directia in care ma aflam. Oh Doamne―

-Cheama un doctor sau o infirmiera. Acum! vocea barbatul era panicata, realizand abia acum ca doua maini largi si calde erau presate de obrajii mei amoritit. Si-a aplecat privirea din nou spre mine cand am auzit pasi grabiti parasind incaperea. Am clipit de cateva ori, incercand sa ma obisnuiesc cu senzatia stranie care imi imbratisa tot corpul, si m-am uitat cu mai multa atentia la chipul de deasupra mea. Era un barbat, cu par intunecat si atat de aproape de mine ca ii simteam respiratia lovindu-mi fruntea.

-Tata? fara sa fiu macar eu in stare sa imi aud vocea am repetat din nou, glasul meu slabit ridicandu-se intr-o soapta crapata.

Am urmarit cum ochii lui albastrii s-au umplut cu usurare si lacrimi, aplecandu-se grabit sa lase un sarut cald pe fruntea mea, de parca eram pe cale sa dispar ca un nor de fum in orice moment.

Camera s-a umplut din nou cu viata, o femeie in uniforma alba si un barbat in halat imaculat indreptandu-se spre mine grabiti. Tatal meu s-a indepartat putin de zona in care ma aflam dar a continuat sa imi tina mana stanga stransa in a lui, lasand loc liber pentru femeia pe care am urmarit-o confuza cum umbla pe langa patul meu intr-o parte si alta cu foi in mana.