Dark Revenge

Capitolul 50

Mi-am dat cu degetul mare de la mana sub ochi, incercand sa fac lacrimile sa se opreasca si sa incerc sa ma calmez. La naiba, doare mai tare decat am crezut faptul ca eu si Harry nu suntem impreuna si doare si mai tare pentru ca eu m-am despartit de el, lucru care ma face pe mine vinovata pentru tristetea asta idioata. 

Nu pot sa cred ca eu chiar am facut asta dar m-am saturat de toate geloziile lui, de momentele in care imi interzice ceva, in care spune ca sunt a lui din cauza unui plus pe care eu mi l-am facut pentru el si sa ma cert cu tata din cauza lui, plus ca este posibil ca ce facem noi aici sa nu aiba viitor, lucru care ma inspaimanta dar este adevarat.

Iar Harry parea asa de calm la sfarsit, cand ma rugat sa nu am despart de el, cum a spus ca nu ii pasa si cum  a ridicat usor din umeri ma omoara. Am crezut ca poate am sa il vad cu lacrimi in ochi dar nimic. 

Sunt abia la a treia ora si nu l-am vazut astazi pe Harry la scoala dar as vrea sa il vad pentru ca vreau sa vad cum arata, daca se vede ca a plans macar in urma despartiti noastre, daca macar ii pasa.

Dupa ce mi-am bagat toate cartile si geanta in dulap am pornit spre clubul de gatit, club la care abia am aparut din cauza a toate de cand am inceput scoala asta.

Am inchis usa clasei de gatit in urma mea, fericita ca am venit prima in clasa si ca pot avea putina liniste. 

Mi-am lipit spatele capului de usa, inchizandu-mi ochii pentru a ma bucura de linistea din calsa de gatit. 

Incep sa regret ideea ca m-am despartit de Harry cu care nu aveam ce face. M-am saturat de comportamentul sau, de cum ma poate trata in unele momente si de cum nu ii pasa, plus ca ma enerveaza pentru ca el se credea aproape perfect. Mereu eu trebuie sa fiu cea care greseste, nu el, eu.

Mi-am scuturat capul, frustrata ca as vrea sa ii tip atatea in fata lui Harry. Sa ii spun ca si mie nu imi pasa de el dar stiu ca as minti daca as zice asa ceva.

M-am asezat la una dintre bancile inalte pentru gatit, din ultimul rand. Daca este o clasa la care nu vreau sa fiu prima atunci este asta. Niciodata nu am fost buna la asa ceva, gatit, si numai gandul ca din cauza lui Harry am ales eu gatitul ma face sa rad.

Mi-am ridicat imediat capul atunci cand usa de la clasa s-a deschis, linistea find intrerupta de usa inchisa in urma lui.. Ethan.

Ethan a inchis usa cu o mana, el intrand in clasa, facandu-ma pe mine si mai inghetata si speriata. Ethan arata exact ca in ziua in care a venit din nou la scoala acum cateva zile, iar pe fata puteam sa vad ranjetul sau clar. 

-Claire, spune el cu o voce care ma face sa vreau sa arunc unul dintre cutitele ascutite de gatit in fata lui.

-Ce doresti? il intreb apasat in timp ce el se duce la banca din ultimul rand, la banca care se afla langa a mea.

-Pe tine, iubire, dar astea sunt detalii. Am auzit ca Styles a reusit sa te pacaleasca, sincer, te credeam mai buna de atata, papusa, spune Ethan, el soptind ultima parte.

Mi-am inclestat dintii. Incep sa urasc din ce in ce mai mult persoana asta din fata mea. Urasc cand lumea spune, in special Ethan, ca Harry a "reusit sa ma pacaleasca". 

-Hmm, spune Ethan in timp ce isi plimba degetul aratator pe varful unui cutit mare de gatit, perfect lustrui pe care il tina in mana, facandu-ma pe mine sa ma sperii si mai tare. Sti?

-Ce? intreb dur, incercand sa nu fug cat mai deaparte de persoana din fata mea, persoana care nici nu stiu ce cauta aici.

-Nimic, nu sti nimic, spune si ranjeste mai puternic. Oh, dulce Claire, esti abia la inceput. Daca tu crezi ca toate astea abia au inceput, atunci te inseli, iubito.