Dark Revenge

Capitolul 86

Imi pare atat de rau daca acest capitol nu o sa fie cine stie ce, dar avand in vedere ca nu mai sunt deloc multe capitole din carte nu vreau sa arunc toate dintr-o data si sa termin cu intreaga poveste.

Am sa incerc sa postez mai des la cartea asta.

Multumesc si citire placuta. :-) xx

__________________________

-Glumesti, nu-i asa?

M-am straduit sa nu zambesc, mergand rapid prin receptia mare si indreptandu-ma spre lifturile cladirii. L-am ales pe cel care parea cel mai gol, ajungand sa stau intr-o mica incapere cu o femeie de varsta mijlocie alaturi de ce parea sa fie sotul ei.

-Sincer, ma intreb asta inca de acum 2 ore, i-am raspuns lui Melissa, tresarind usor cand i-am auzit micul tipat la capatul firului. Am aruncat o privire emotionata si usor stanjenita spre cuplul de langa mine si am presat telefonul mei tare de urechea mea.

-Oh Doamne! Melissa a spus cu fericire. Claire, asta e... e minunat. Ce poate sa fie mai bine decat sa faci 18 ani iar tataul tau sa iti cumpere un apartament? Dora pentru tine? Pur si simplu e... wow. As da orice ca tatal meu sa faca asta.

Un alt mic tipat i-au parasit buzele, facandu-ma de data asta sa-mi indepartez telefonul de ureche. Bucuria lui Melissa ma facea sa ma simt mai bine. Pentru cateva momente am crezut ca am facut o mare prostie―gandul mi-a stat numai la Harry si la cum avea sa reactioneze cand planuiam sa ii spun... ceea ce urma sa fie in cateva momente―dar daca stateam si ma gandeam mai bine, singurul motiv pentru care eram atat de emotionata, cu ideea ca am facut o greseala stupida, era Harry. Imi era frica de cum urma sa reactioneze, dupa ce m-a batut la cap de atatea ori cu mutatul impreuna eu ma trezesc peste noapte cu un nou apartament, sa nu mai zic ca am discutat cu tatal meu pentru asta, iar Harry deja nu mai are cum sa isi faca o parere prea buna despre tatal meu.

-Claire? Mai esti acolo?

Vocea lui Melissa si sunetul de 'bing' al liftului care m-a anuntat ca am ajuns la etajul la care Harry locuia m-au tras afara din gandurile mele. Odata ce am vazut holul larg intinzandu-se in fata mea am simtit emotiile puternice urcandu-se din nou in stomacul meu. Cum s-ar presupune sa ii spun toate astea lui Harry? O sa isi iasa din minti.

-Ce? Oh, da, scuze, am spus rapid in telefon, iesind rapid din lift.

-Esti bine? S-ar presupune sa te bucuri―tocmai ai primit ceva la care multi de 18 ani ar omori sa aiba, cu atat mai bine daca parintii lor platesc totul, vocea lui Melissa era acoperita cu o usoara ingrijorare in timp ce a vorbit.

-Da, stiu asta, doar ca... n-nu stiu, pur si simplu nu am idee cum am sa ii spun toate astea lui Harry, am spus rapid, sperand ca Melissa nu o sa inteleaga mai nimic si o sa treaca rapid peste subiectul asta.

-Harry? vocea ei era confuza. Ce legatura are Harry cu toate astea? Stai... Oh Doamne, nu-mi spune ca te muti cu el. Claire esti prea tanara pentru as-

-Ce? Nu, am spus brusc, scuturandu-mi capul violent intr-o parte si alta. Nu, nu ma mut cu nimeni. Ma mut singura―nu e asta problema mea.

-Atunci ce e? Ce legatura are Harry? Si nu inteleg de ce iti faci griji de el, Claire. Te muti in propriul tau apartament, daca Harry are ceva de comentat legat de asta atunci nu se merita.

-Melissa, am spus cu un ton presat, de parca as fi o mama care isi cearta copilul pentru injuratura pe care a spus-o in public. Nu spune asta. Parerea lui Harry conteaza deja prea mult pentru mine, nu pot pur si simplu sa o ignor.