Capitolul 82

68.6K 1.5K 479
                                    

Pentru inceput, imi pare rau ca am intarziat, din nou, dar vreau sa va spun ca am programul foarte plin. Ma aflu in alta tara, in Turcia, deci eu fac scoala (liceu, ceea ce e ca naiba de greu si unii probabil ca ma inteleg), dar dupa orele pe care le fac la scoala, fac 4-5 ore in plus unde invat limba turca. Sunt cam ruginita deci trebuie sa o invat cum trebuie. Pe scurt, imi cer scuze de pe acum ca tot intarzii in ultima vreme cu capitolele.

Si inca o chestie :)) Multi dintre voi cred ca Dark Revenge este o carte tradusa. Am mai vazut o groaza de mesaje/comentarii si vreau sa clarific ca asta nu e o carte tradusa. E scrisa de mine, nimic tradus sau ceva de genul, la fel ca si Time si Year 2079.  

Ok, cam atat, vroiam sa fiu clara in legatura cu astea ;)) Citire placuta, va rog, comentati si votati. xx Va iubesc si sunteti minunati, nu va merit. :*

___________________

Unghiile mele erau adanc bagate in palmele mele transpirate. Nu puteam sa imi controlez bataile inimii nici daca imi tineam respiratia dar dupa trei incercari, vad ca asta imi face si mai rau. Dar partea rea nu e ca eu am fost luata pe sus de niste barbati, barbati mari si oribil pe care nu i-ma vazut in viata mea; nu, problema mea era ca Melissa era aici cu mine, adanc intr-o problema care poate, sau poate nu, are legatura cu Harry, cu mine sau ceva legat de una dintre actiunile pe care eu si cu Harry le-am facut impreuna.

Melissa e bagata in ceva in care chiar nu ar trebuii sa fie si partea rea e ca nici nu stiu cum sa o scot macar pe ea din asta.

Inca ma aflam, cu lacrimile uscate peste obrajii mei si buzele muscate intr-un mod oribil de catre mine, in coltul masinii, pe jos, alaturi de Melissa care se facea tot mai mica in corpul meu. Privirile noastre erau mereu aplecate, cu toate ca imi ridicam mereu privirea din cand in cand si asta doar ca sa dau de o pereche de ochi, sau chiar mai multi, care sa ma faca sa inghit in sec si sa ma fac din nou tacuta si mica in locul meu.

Cine sunt barbatii asta? Si cel mai important, ce vor? 

Eu si cu Melissa eram in parcare dupa ce am avut o zi... placuta impreuna, ca si sora - probabil sora - si brusc, totul este, ei bine, povestea isi pierde sirul actiunii iar eu nu mai pot intelege o chestie. Barbatii astia practic ne-au luat pe sus, ne-au bagat in masina lor si partea oribila e ca nici nu a putut sa fie cineva care sa ne ajute. Nu era un singur om prin preajma care se poata suna la politie, sau un barbat care macar sa incerce sa ne ajute. Cineva, oricine.

Dar eram singure, doua fete afurisite care nici macar nu au varsta legala au fost luate pe sus de niste barbati imbracati in negru si arunca-te intr-o dubita neagra pe care ai pute asa zici ca o vezi destul de des in filmele cu spioni.

Doar ca asta nu era un film iar eu nu eram o actrita, eram cu adevarat fata panicata care trebuie sa isi pastreze capul pe umeri ca sa poata gasi o cale de iesire.

Am incercat sa ma uit discret prin jur. Am incercat sa ma uit dupa niste geamuri, poate reusesc sa imi dau seama unde sunt, dar singurele geamuri din dubita asta mare erau de la usile prin care eu si cu Melissa am fost bagate, iar cum afara este noapte si geamurile sunt fumurii, tot ce pot vedea este intuneric, poate din cand in cand un bec care probabil ca este de la un semafor, o alta masina sau chiar un stalp de luminat.

Deci asta imi spunea ca inca suntem in oras, inca suntem in Londra, plus ca ne aflam in masina asta de ce pare a fi o ora, sau chiar o ora jumatate. Faptul ca inca ne aflam printre oameni ma face sa fiu si mai trista. As putea sa tip cat de tare as reusii, nimeni nu m-ar auzii iar barbatii astia mai mult ca sigur m-ar reduce la liniste cu o miscare violenta pe care nu vreau sa o simt pe mine.

Au arme. Arme reale si negre pe care le tineau in mainile lor mari. Fiecare statea intr-o pozitie relaxanta peste bancheta facuta din piele neagra, odihnindu-si mainile care tineau armele peste coapsele lor. Nici macar nu ma bagau cu adevarat pe mine si pe Melissa in seama iar chestia asta era cu adevarat buna pentru noi doua.

Dark RevengeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum