Dark Revenge

Capitolul 47

Mi-am deschis ochii, albul mare si apasator find in jurul meu. M-am incruntat confuza si m-am uitat in jur, fricita ca era asa de multa liniste aici. Ma simteam usor ciudat si nu stiam de ce si aveam o mare pofta de o.. persoana? Vroiam pe cineva? Ma rog, habar nu am ce simt acum.

-E cineva aici? am strigat, linistea find spulberata de vocea mea.

Nu m-ai era nimeni aici, doar eu si mult, mult alb in jurul meu. Peste tot, doar eu si albul, plus linistea.

Asa arata raiul si nu stiu eu? E frumoas, oricum.

-Buna ziua, o voce, una de inger, ma facut sa ma intorc.

M-am uitat in spatele meu dar nimeni nu se afla, decat atunci cand mi-am apleca privirea in jos spre micul si frumosul baiat din fata mea. Ochii sai verzi, carliontii sai si buzele trandafirii, imi aminteau de cineva dar habar nu aveam de cine. In fata mea,era imbracat intr-o bluza rosie cu un desen animat pe ea, o pereche de pantaloni lungi de sport si tenisi, se afla un baietul, unul asa de frumos, de linistit si de fragil. Era asa de frumos si de lumiant, nu m-ai zic de cald si de stralucitor, m-ai stralucitor ca albul de langa mine.

-Buna, zic cu o voce calda si blanda spre baiatul cu cei mai frumosi ochi verzi pe care i-as putea vedea. 

-Hey, zice baiatul, vocea lui find subtire si plapanda, exact ca a unui inger nou nascut.

-Cine esti? Eu sunt Claire, ii spun si ii zambesc usor micului baiat din fata mea, celui mai frumos baiat din fata mea.

-Harry, zice baiatul, numele parandu-mi usor cunoscut.

-Ai un nume foarte frumos, Harry, zic si ii zambesc cald. Ce faci aici?

-M-am pierdut de mami si de tatai, spune baiatul, eu intristandu-ma imediat.

-Poftim? Si unde sunt? Hai sa te ajuti sa ii cauti, ii spun si il prind usor de mana, el prinzandu-mi mana in a mea.

-Nu, zice el si scutura din cap trist. Au plecat si m-au parasit. Focul ia luat.

Cuvintele lui m-au facut confuza si trista pentru micul baiatu cu frumoase buze trandafirii si carlionti fini. Unde erau parintii frumosului baietel si de ce i-ar lua focul? Ce vrea sa spuna?

-Nu inteleg, zic si ma aplec iar spre el, asezandu-ma in genunchi in fata lui, acum find cu ochii la acelas nivel.

Woah, avea niste ochi asa de frumos si de adanci, asa de calzi si de luminati.

-Mami si tati au plecat pentru ca focul ia luat iar fratele meu a plecat si el. M-au parasit toti si nimeni nu ma iubesc, spune baiatul, ochii sai umezindu-se. Ce fac? M-au lasat singur.

-Hei, hei, spun si il trag in bratele mele pe mica papusa din portelan pe care nu suport sa o vad plangand. Eu te iubesc si nu te parasesc, esti cu mine, ok?

-Da, spun, vocea lui find asa de frumoasa si de calda si dulce. Si eu te iubesc pe tine.

Mi-am miscat incet mana peste spatele lui mic. Era asa de mic si imi era frica sa nu il stric.

-Vrei sa ne jucam? ma intreaba Harry dupa cateva minute in care am stat imbratisati, el strangandu-ma asa de usor cu bratele sale subtiri.

-Sigur, ce vrei sa ne jucam Harry? il intreb in timp ce ne despartim din imbratisare.

-Football, fratele meu ma invata, spun si rade in timp ce se apleaca in jos pentru a lua in mainle sale o minge de football pe care nu am vazut-o pana acum. Sti sa joci?