Dark Revenge

Capitolul 80

Harry's POV

M-am uitat la Nicol de mai mult ori, dupa care in gol, si din nou la ea. Orice naiba mi-ar fi zis femeia asta - sau orice eu am zis - nu poate sa fie adevarat. Stau si ma gandesc de minute intregi, fara sa ma misc din locul meu si incerc sa ma gandesc la niste lucruri care poate s-ar lega intre ele dar nimic nu are sens.

-Asta e imposibil, i-am spus lui Nicol, furia cuprinzandu-ma.

Mi-am intins mainile in fata din nou si am strans gratiile reci din fier in pumnii mei incordati. Orice dracu' are in cap Nicol, nu poate sa fie adevarat. Tot ce vrea e sa isi bata joc de mine.

-Oh te rog, nu esti prost, Harry, sti cum lucrurile functioneaza, imi ziea cea, incrucisandu-si bratele la piept.

Nu mai plangea, dar lacrimile uscate erau peste obrajii ei rosii. Nervii inca erau in corpul ei, puteam sa vad asta dar probabil ca era la fel de socata ca si mine, in ciuda faptului ca eu sunt ala care tocmai a aflat asta.

Howell? In niciun caz ca idiotul ala, persoana aia care s-a luat de mine si de iubita mea atata timp, cand practic ne-a vanat numai cu planuri stupide in capul lui, sa fie tatal lui Claire. Prostii. Nici macar nu are sens, chestia asta este imposibila si pe timp ce ma gandesc la asta, devine tot mai imposibila si neadevarata.

-Minti! i-am tipat nervos, stind ca ar trebuii sa imi mentin tonul in caz sa nu ma auda cineva dar nu imi pot mentine calmul, nu cand stiu ca una dintre persoanele pe care le urasc cel mai tare este tatal lui Claire. Cum, cum s-a intamplat asta?

Nicol si-a trecut cu limba peste dintii ei, cu privirea aplecata in pamant, incercand sa isi gaseasca cuvintele potrivite.

-Acum ceva timp... cand Henry era la facultate impreuna cu mama lui Claire, spune ea, cuvintele iesind greu pe gura ei. Eu si cu mama lui Claire, Lillian o chema, eram prietene foarte bune. Adevarat, Henry habar nu avea de asta dar era prea tarziu ca sa mai pot forma o prietenie cu el. Lillian si Henry erau indragostit, dar nu destul de indragostit incat mama lui Claire sa realizeze ca nu e bine sa mearga la o petrecere. Era tanara, inca eram tinere. Eu nu eram la facultatea ei, nu am avut sansa sa intru la Yale, dar lucram si imi era foarte bine.

Nicol si-a dus mana la obraz, stergand o lacrima care s-a scurs incet pe obrazul ei. Lucrurile capatau un fel de contur dar eu unul inca eram confuz si vreau sa stiu mai multe.

-Cum am mai spus, Lillian si eu am fost la o petrecere tinuta de un baiat din universitate si nu era o petrecere tocmai... potrivita. Era mult alcool si... si droguri, sopteste ea, stind ca era totusi intr-o sectie de politie. Oricum, am mers la petrecerea aia. Henry nu a facut-o pentru ca Lillian nu l-a chemat cu ea, nu a vrut ca el sa vina.

-De ce? am  intrebat.

-Pentru ca Henry nu avea habar de mine, Lillian pur si simplu nu vroia ca eu si cu el sa fim prieteni si nici eu nu aveam cea mai mica intentie sa fiu. Oricum, eu si cu Henry nu ne-am intalnit niciodata prin perioada aia deci nu avea habar de mine, spune ea, ducandu-si o mana din nou peste obrazul ei, stergand alta lacrima. Si am fost la petrecerea asta... h-habar nu aveam unde este Lillian, am piardut-o prin casa mare unde petrecerea se tinea dupa cateva ore. Dimineata urmatoare cand capul meu se invartea atat de tare de la alcool, am gasit-o si arata bine; eviden, ignorand fatpul ca inca era usor beata.

Mi-am muscat buza de jos, incercand sa ma mentin si sa alung dorinta de a o scutura si sa imi spuna mai repede toata chestia asta. Presiunea e atat de mare in celula mea ca ma apasa drept pe piept.

-Dupa cateva saptamani, luni chiar, am rupt legatura. Nu stiu ce s-a intamplat, poate pentru ca ea si cu Henry au intrat serios in relatia pe care o aveau. Eu si cu Lillian eram prietene foarte bune, mereu eram una pentru alta acolo si mereu am sa o iubesc dar evident, Henry nu are habar de asta, spune Nicol, tragandu-si nasul si indreptandu-si spatele ca sa poata continua sa vorbeasca. Dupa mai multi ani am primit un telefon si era de la ea. Aveam o varsta, inca eram singura pe atunci dar aveam o varsta. Si era chiar Lillian, cea care ma sunat si eram atat de socata dar in acelasi timp nervoasa ca a facut-o, practic a renuntat la prietenia noastra de ani pentru un baiat.