Dark Revenge

Capitolul 74

M-am uitat in continuare la barbatul care ranjea si nu puteam sa imi dau seama daca eu vad prost sau nu. M-am uitat mai bine la Sam si pe timp ce secundele treceau, el devine tot mai real. Am putut sa simt cum bratul lui Harry se incordeaza, la fel ca si intregul sau corp. Si il vroiam mai aproape, mai aproape in bratele sale si mai departe de Sam care continua sa ne priveasca.

Imi este asa de greu sa il vad pe Sam asa de aproape de Harry. Stiu ca el si cu Harry se cunosc, dar nu stiu cum dar nu cred ca e ceva tocmai placut.

-Stiam ca ai sa castigi, am pariat pe tine, spune Sam spre Harry care era incordat in continuare, nu asa ca mine, evident.

Harry a ranjit victorios si si-a ridicat mana de la talia mea spre gatul meu. Si-a asezat bratul peste umerii mei, o miscare care m-a facut sa fiu si mai aproape de el. Mi-am asezat si eu mana peste spatele sau si m-am intors usor spre partea dreapta, incercand sa nu ma m-ai uit la Sam.

Urasc ca trebuie sa ma prefac de fata cu Harry. Il urasc pe Sam ca trebuie sa ma puna sa fac asa ceva. 

-Eu cred ca am sa merg sa imi castig banii, ne vedem mai tarziu, spune Sam spre Harry intr-un ton de parca ar fi prieteni de ani. Urcati sus, nu stati aici afara.

Atunci cand Sam s-a indepartat de noi, am putut sa simt cum Harry se calmeaza langa mine. Bratul sau era in continuare peste umerii mei si puteam sa ii simt muschii cum se relaxeaza. Mi-am asezat mana stanga peste pieptul sau, apropiandu-ma si mai tare de el.

-Cine e? intreb spre el intr-o soapta, prefacandu-ma ca nu aveam habar cine este Sam.

Am eu cateva idei despre Sam si chiar sunt curioasa daca Harry stie cum este Sam cu adevarat. Si de ce ar fi Sam tocmai aici? Da, am vazut persoane de varsta lui, poate chiar mai invarsta, dar nu inteleg de ce trebuie sa fie el peste tot unde eu ma aflu. Si eu care credeam ca seara ar putea sa mearga cat de cat bine.

-E un prieten, hai sa mergem sus, imi spune si brusc pe fata sa apare un mic zambet cald, de parca ar incerca sa schimbe subiectul.

Am dat usor din cap iar Harry mi-a prins mana in a sa pe timp ce incepeam sa mergem prin multime. Mi-a fost asa de dor sa ii simt degetele calde impleticite cu ale mele si palma lui asa de lipita de a mea. Chiar imi era dor sa pot sa il tin pur si simplu de mana si as vrea asa de tare sa merg asa cu el la scoala sa le arat tuturor fetelor cu care s-a culcat Harry; a cui este el cu adevarat. Stiu ca eu nu sunt genul ala dar Harry este al meu.

Eu si cu Harry am ajuns la usa imensa din fier de la cladirea numarul doi pe unde lumea intra. Am intrat in cladirea care era goala, dar avea sute de oameni in ea. Nu erau multa lume ca la petrecererile la care Harry tot merge, doar o parte din oamenii de afara care se distrau cu cateva pahare in mana si cu dansatul pe melodia nu asa de tare incat sa imi faca rau. Pe aici nici nu era mobila sau chestii din astea, doar cateva canapele jupite pe care nimeni nu parea ca statea.

Harry s-a oprit din mers si si-a asezat ambele maini peste soludurile mele, tragandu-ma spre el. Si-a lipit spatele de perete si mi-a zambit cand am ramas numai noi doi, chiar daca prin jurul nostru erau diferite persoane. 

-Tu tot m-ai speriat, ii spun sincer, lipindu-ma mai tare de corpul sau asa de cald si puternic.

-Ti-am spus eu ca am sa castig, imi zice iar eu imi dau ochii peste cap. Nu iti place adevarul, nu?

-Nu am nimic cu adevarul dar nu imi plac idiotii ca tine care risca asa de mult.

-Idiotii ca mine? intreaba si ranjeste amuzat. Eu imi amintesc ca ar trebuii sa lasi idiotul asta sa ti-o traga, as fi putut foarte bine sa trag pe dreapta si sa il las pe Connor sa castige.