Dark Revenge

Capitolul 15

-Buna, Claire, corect? aud o voce din spatele meu.

Ma intorc cu fata de la dulapul meu si o fata cu parul blond, tuns scurt si de aceiasi inaltime ca si mine era in fata mea. Era frumoasa, mai frumoasa ca si mine si zambetul ei de pe fata imi dadea senzatia ca ma priveste de sus. Ochi ei erau albastri si frumosi si pareau reci. Formele ei erau asa de generoase ca as fi crezut ca este o tarfa dar hainele ei cat de cat cuminti imi reamintesc ca e o fata ca si mine. Nu am ami vazut-o pana acum in scoala dar sigur ea ma mai vazut.

-Da, ii zic si zambesc usor.

-Oh, bun. Sti, am auzit de tine si de Harr-

-Nu, e nimic intre mine si Harry, ii zic disperata.

Azi inca de la micul dejun am auzit barfele noi si barfele vechi. Sunt unii care cred ca eu si Harry suntem impreuna si unii cred ca eu i-as fi dat papucii. Aproape ca le tipam tuturor la cantina sa ma lese impace. Au trecut doar 3 ore de atunci si eu deja numai suport. Vreau acasa, la o casa goala si fara Harry, pe care apropo, nu l-am mai vazut inca de cand i-am zambit invingator la cantina.

-Oricum, stiu ca.. va-ti apropriat in ultima vreme si ca a pus ochii pe tine, zice si isi mijste ochii iar eu oftez disperata. Stai te rog departe de el.

-Poftim? intreb si ma uit la ea confuza.

Fata isi intinde mana spre mine si isi da maneca de la mana stanga lasand jumatate din antebrat liber. Isi scutura mana si ochii mei cautau ceva la care sa se uita dar nu era nimic si nu intelegeam nimic. Dar atunci am vazut-o, la incheietura. Era o cicatrice aproape inexistenta dar se vedea o forma clara de "+".

-Ce e cu asta? intreb si ma uit mai atent la locul unde venel pulsau in jurul incheieturii.

Fata nu pare ca ar suferi de depresie si ca s-ar taia la vene. Plusul era de marimea unui capac de sticla si era asa de fina mica cicatrice dar ceva imi spune ca a durut.

-Semn ca eu inca sunt a lui si mereu voi fi, zice si ma baga si mai tare in ceata.

Isi trage mana, suflecandu-si maneca inapoi pe antebratul ei si mica cicatrice disparand.

-Cum? o intreb iar eu devin si mai confuza pentru ca o ciudata vine la mine si imi vorbeste in termeni pe care nu pot sa ii descalcesc.

-Cicatricea asta inseamna ca sunt a lui Harry da? Atata timp cat o am o sa fiu a lui si nu stiu daca capusorul ala al tau merge bine dar sa sti ca o cicatrice nu se mai duce si ramane unde este.

Ochii mei erau completi deschisi si ma utiam la ea de parca era un experiment ciudat.

-Esti nebuna, ii zic calma si imi scutura capul. Poti sa il iei, eu nu il vreau langa mine.

-Serios? intreaba fata iar privirea ei se lumineaza.

-Da, mi-ai face o placere acum poti sa ma lasi impace? o intreb si inghit in sec, brusc nervoasa pe Harry.

-Da, ma rog, zice si dispare printre elevii de pe hol.

Ce naiba s-a inamplat? Cum adica atata timp cat are ea chestia aia la mana e a lui? E nebuna fata sau cum ca nu mai inteleg.

Imi sctutur capul si imi trag in mana doua manuale si un pix pe care il pag in acelas buzunar de la spatele blugilor cu telefonul. Nu stiu unde este Harry si foarte bine pentru ca sincer, nu vreau sa il mai vad. Pot sa traiesc fara saruturile alea minunate deci nu vad de ce nu as putea sa stau departe de el. Nu am sa vorbesc cu el cand il vad pe hol si poate pricepe si el intr-una din zilele astea ca eu nu il vreau in jurul meu.

Fata aceia mi-ar face o placere minunata daca l-ar lua de langa mine. De cand cu Harry pe capul meu nu ma pot concentra cum trebuie la ore si pierd balantul meu perfect. Notele mele trebuie sa ramana superbe si daca nu sunt atenta la ore pot risca sa primesc atentii sau chair note proaste. Eu nu sunt asa, mereu imi fac treburile si mereu le fac si cand nu trebuie sa le fac dar Harry ma intoarce complet. Ma schimba si urasc ca are efectul asta rau, influenta asta proasta asupra mea.