Dark Revenge

Capitolul 35

-Ce ti-am spus eu, Claire? intreaba tata nervos spre mine cand s-a apropiat destul de tare de mine si Harry. Ti-am spus sa nu mai stai in preajma lui si tu stai chiar in mijlocu scolii si va sarutati de parca ati fi singurii oameni de pe pamant.

-Tata eu-

-Nu vreau sa mai aud, i-ati naibii la revedere de la el ca am sa ma asigur ca am sa castig cazul, spune tata nervos spre mine, eu find acum speriata pentru Harry aici de fata.

-Dar.. Dar nu a facut nimic, repet ca o proasta minciuna pe care nici eu nu as m-ai crede-o.

-Acasa, acum, spune tata spre mine si se uita nervos la Harry al meu. Ai face bine sa stai departe de fata mea baiete.

Harry si-a mijit ochii spre tatal meu, evident nervos.

-Nu imi spune mie nimeni ce sa fac, spune Harry cu dintii inclestati, gata de o lupta.

-Harry, ii soptesc dur.

-Acasa, acum Claire, spune tata in timp ce isi scutura capul.

-Nu, nu merg acasa, raman aici si am sa vin dupa ore, asta daca vreu, ii spun nervoasa in fata propriului meu tata, privirile din curtea scolii incepand sa se intoarca spre noi.

-Claire, de cate ori sa iti mai spun, iti interzic sa te vezi cu baiatul asta, spune tata autoritar.

-Sigur, sigur, iar eu am sa te ascult pentru ca esti un asa bun model de urmat. Am sa las singura persoana care chiar ma face sa zambeac numai pentru ca asa spui tu, numai pentru ca tu ai dreptul sa fi fericti cand nici nu sti cu ce curva ti-o tragi noaptea, ii tip nervoasa, mainile lui Harry find pe umerii mei si ma trage usor in spate, cat mai departe de nebunul meu de tata.

-Ce ai spus? intreaba tata, ochii lui find mari de la uimire.

El habare nu are ce greu e pentru mine. Sa stiu ca persoana pe care o ador ma face sa zambesc dar si sa plang, iar tatal meu este casatorit cu o femeie care ii accepta banii iubitului meul. Nu mai are sens nici pentru mine si nu cred ca pentru el ar avea, oricat de bun avocat ar fi el.

-Acasa. Acum, imi ordona tata, mai nervos ca la inceput pentru ca i-am insultat pretioasa sotie.

-Sa o crezi tu, nu merg acasa cu tine. Am sa vin cand am eu chef si daca am chef, ai inteles? il intreb, observand ca sunt singura care tipa dintre mine si el.

Mainile lui Harry inca erau pe umerii mei si acum au coborat la bratele mele. Ma bucur asa de tare ca ma tine pentru ca imi este asa de frica sa nu sar peste tatal meu de la nervii care se joaca prin mine. Cum poate el sa imi ceara mie sa stau departe de Harry?

-Gata, pana aici, i-ati adio de la el si de la scoala asta. Nicol avea dreptate, nu trebuia sa te fi adus aici. Te-ai schimbat asa de tare Claire si semanai asa de tare cu mama ta, acum nici nu te mai recunosc, spune tata, in ochii mei aparand lacrimi pentru ca mi-a adus mama in discutie.

-Nu ii poti vorbi asa, spune Harry nervos din spatele meu spre tata.

Mi-am sters lacrimile si mi-am scuturat capul. Tata nu poate sa imi deschida o rana numai pentru a incerca sa ma faca sa vin cu el acasa.

-Nu e treaba ta cum vorbesc cu propriia fiica, spune tata spre Harry care a inceput sa imi stranga bratele, acum el find cel care are nevoie sa fie tinut. Oricum, ar trebuii sa te bucuri de ce ai acum pentru ca am sa te bag mai rapid decat crezi in puscarie.

-Da asa e, am sa ma bucur de fiica ta pana cand se rupe patul sub noi, spune Harry si se apleaca usor in fata zambind, cuvintele sale facandu-ma pe mine si tata sa facem ochi mari.

Doamne fereste, el e nebun? Nu poate sa spuna asta si nu tatalui meu. El face toate astea si mai grele, acum chiar ca tata o sa ma inchida in propria mea camera.