Dark Revenge

Capitolul 70

De 4 zile ma lupt cu ceva prin interiorul meu si asta e doar din vina lui Harry care a venit acum 4 zile in casa mea, tipand la mine pentru ce i-am facut si o merit. Merit sa primesc asemenea cuvinte in fata pentru ca am fost dura si rea cu el.

Dar nu aveam de ales. Oricat de tare m-am strofocat sa incerc sa vin cu o idee, nimic nu a venit si a trebuit sa las lucrurile sa fie asa cum trebuiau sa fie. Dar imi este dor de el si nici nu am habar unde se afla. De 4 zile, de vineri pana acum, nu am auzit nimic de Harry, nu l-am vazut la scoala, prietenii lui habar nu au unde este... sau nu vor sa imi spuna. 

Si stiu ca Harry ma evita cu adevarat acum. Nu 'zboara' prin jurul meu asa cum face mereu dupa o despartire intre noi doi. De data asta e asa de serios si nu imi place asta. Nu imi place sa vad ca nu ii mai pasa si ca ma evita. Si am dat de atatea ori sa il sunt dar m-am oprit pe mine si m-am luptat timp de 4 zile intregi sa nu il sun si sa ma tin departe de el.

Dar ma ingrijoreaza. Nimeni nu stie unde este de 4 zile afurisite si imi este frica. Sa nu fi facut o prostie sau ceva de genul asta. Nu m-as ierta pe mine daca Harry ar face o prostie si ar fi din vina mea.

Harry chiar tine la mine, pot sa spun asta sigur. De asta s-a enervat asa de tare si ma simt tot mai prost. Nu pot sa scap de sentimentul asta de vina.

Dar am si alte probleme acum. In ciuda faptului ca am plans din cauza lui Harry, eu in continuare ma simt rau si incep sa ma simt si mai rau. Am devenit mult, mult mai alba la fata. Am salbit asa de tare ca a trebuit sa imi cumpari o pereche de blugi, plus o curea care chiar sa imi tina blugii pe mine. Am avut ameteli in continuare, unele mai puternice ca altele. Imi tot vine sa vomit, uneori nici nu pot scapa de senzatia de a vomita. Uneori tot se facea ca o ceata in fata ochilor mei ca imi era si frica sa conduc asa ca ma ducea tata la scoala si tot el ma lua. Am frisoane in cele mai diferite momente si ma doare capul ca naiba de tare, dupa care imi trece de parca nimic nu s-ar fi intamplat.

Mananc, mananc mai mult decat este nevoie, mai ales cand sunt acasa, si totusi ma simt rau si continui sa slabesc forate tare.

Si nu sunt singura, si Nicol se simte putin slabita, dar nu asa de tare ca si mine. Tata a spus ca o sa mergem maine la spital si am acceptat de data asta, chiar daca mie nu imi plac spitalele. Dar nu vreau sa ma joc de data asta, e prea importanta sanatatea mea acum. 

Si toatea astea ar fi mai bine pentru mine daca Harry ar fi aici, nu disparut pe Dumnezeu stie unde.

Dupa ce mi-am pus hainele cu greu pe mine, am dat cu peria prin par si am dat cu putin din parfumul mamei mele pe gatul meu si am iesit din camera mea. Daca Harry nu apare astazi la scoala, atunci o sa fie 5 zile intregi de cand nu l-am vazut si nu am sa las sa treaca o spatamana fara sa incep sa il caut.

Am coborat scarile cu grija pana cand am ajuns in hol.

-Hei draga mea, imi spune tata bland care vine din bucatarie. Claire, mai bine nu mergi astazi la scoala, asteapta pana main cand mergem la doctor sa vedem ce ai.

-Tata, te rog, nu din nou, spun spre el in timp ce me ajuta sa imi pun geaca pe mine pentru ca bratele mele ma dor prea tare.

Urasc sa stau singura in casa, trebuie sa imi iau gandul cu ceva si prefer sa stau inconjurata de elevii de la scoala si orele de algebra. Nu suport sa stau singura in casa asta si sa ma gandesc la atatea lucruri la care ar trebuii sa ma gandesc dar refuz sa o fac.

-Bine, dar daca e ceva, sa ma suni, ai inteles? intreaba tata atunci cand mi-a deschis usa de la asa si am iesit amandoi pentru a ma duce pe mine la scoala.

***

Mi-am bagat cartile, mult prea grele pentru mine, in dulapul meu, dupa care am pornit pe hol pentru urmatoarea ora. Mi-am scos telefonul din buzunarul de la spatele blugilor de pe mine pentru a verifica daca Harry mi-a trimis un mesaj sau m-a sunat iar eu nu mi-am dat seama. Dar nu era nimic.