Obscur - I. Lagune

30. rehab

Baby, baby
When we first met, I never felt something so strong
You were like my lover and my best friend
All wrapped in one with a ribbon on it
And all of a sudden you went and left
I didn't know how to follow
It's like a shock that spun me around
And now my heart's dead
I feel so empty and hollow

It's like I checked into rehab
And, baby, you're my disease

- Rehab, Rihanna

*

- Eram cu tipul ăsta într-o cafenea. A insistat să-mi plătească, am refuzat la început, dar după, l-am lăsat. Ce s-o fi gândit, să mă plătească să fiu psihologul lui? Că la câte căcaturi a început să-mi zică în următoarele zile... Nici nu mă interesa, dar voiam pulă.

Și toate au început să râdă. Eu nu. Eu nu înțelegeam despre cine vorbea. Era o invenție, nu? Trebuia să fie. Scotocisem peste tot prin mintea mea și nu-mi puteam aminti de niciun tip cu care să se fi văzut Adela într-o cafenea, în primul rând. Noi suntem de obicei curvele care ori întâlnesc tipi noaptea pe Lipscani și îi întreabă "la mine sau la tine?", ori se bagă în seamă cu ei pe facebook, schimbă două vorbe, mută conversația pe whatsapp ca să pară mai intim și întreabă "ești singur acasă"?

Mă ducea cu gândul la 16 ani. Anul trecut. Când mă duceam mereu pe la câte vreun tip acasă să-i sug pula, iar el mă săruta pe frunte și îmi zicea că sunt curva lui preferată. Bă, dar eram o târâtură... De Adela nici nu mai zic, că ea făcea de toate cu ei. Probabil că eu jucam și mai murdar. Făceam oral ca să rămân virgină și pe de o parte, îmi plăcea să o sug și să mă uit de jos la ei ca o sclavă în timp ce înghit toate rahaturile.

Era perioada aia din viață în care mă apucase așa un dor de Radu încât îl vedeam peste tot și eram în stare să fac orice ca să-l uit și să mă simt bine. Era perioada pe care mi-ar fi plăcut să o numesc albastră, fiindcă eram în depresie. Dar fusese mai rău de atât. Ceva întunecat, deci poate negru era mai potrivit. Perioada neagră. Suna ca și cum ți-ar veni menstruația smoală. Purtam haine gotice, mă machiam strident, îmi făceam unghiile negre, și foloseam numai trei nuanțe de ruj: roșu, negru sau vișiniu - erau sfinte. Purtam tocuri cui, sandale-platformă. Fumam sobranie negru ca să dea bine. Îmi țineam cocaina băgată la sutien și trăgeam din 5 în 5 minute. Intimitate găseai și printre oameni dacă voiai pentru că nimănui nu îi pasă. Aveam părul tuns în scări, filat și îmi vopseam vârfurile cu violet de gențiană, tinctură de castelani sau albastru de metil. Făceam cada curcubeu și frecam la ea cu TIX până-mi înțepenea spatele. Așa făceam și cu pula. Pâââână-mi înțepenea spatele. Părea o perioadă atât de îndepărtată încât parcă nici nu fusese reală. Oricum, nu aveam nicio dovadă că acea eu aș fi existat. Nicio poză, nimic. Și era mai bine pentru că voiam să uit. Voiam să uit că am fost așa o târâtură. Nu știu, eu încă sunt atât de proastă să cred că e loc de mai bine și că pot face ceva ca să nu ajung rău de tot. Dar probabil deja ajunsesem. Îmi venea să plâng de fiecare dată când mă gândeam ce josnice suntem și cu câtă nonșalanță trăim asemenea experiențe. Vreau să zic că pe Adela nu a deranjat-o niciodată că suntem curve. M-am sustras din propoziția asta fiindcă eu aveam remușcări de fiecare dată. Dar trebuia să fiu alături de ea, nu? Pe lângă hrănirea nevoilor mele interioare care, ei bine, nu țineau neapărat să fie potolite așa, mă simțeam într-un fel obligată să fac ca Adela și să fim prietene. Pentru că se presupune că trebuie să faci totul cu prietena ta. Și am făcut. Într-un fel. Nu mă puteam dedica întru totul. Și nici măcar nu eram curve până la capăt. Nu ceream bani și dacă ni se oferea, refuzam. Nu politicos, făceam scandal: "Păi ce, mă, eu sunt prostituată, băga-mi-aș pula-n morții mă-tii de măgar misogin?! "