Obscur - I. Lagune

19. love me like you

Now I don't wanna feel like I do
Forgotten how to be without you
I never thought it's something I'd lose
'Cause nobody love me like you

- Love me like you, Ella Eyre

*

Astăzi era luni și în ciuda revenirii potopului, care de data asta nu a mai reușit să blocheze drumurile și să închidă școlile, eu și Adela am fost nevoite să ne reîntoarcem la liceu la insistențele mamei și ale lui Tudor. Cred că au trecut mai bine de două săptămâni de când nu am mai călcat pragul colegiului național emil racoviță, atât de mediocru și nesemnificativ încât nici nu merita efortul, dar oare eram pregătită să dau un răspuns și să-mi asum faptele? De ce am chiulit atâta timp? Ah, păi, vedeți, am întâlnit un străin misterios cu pula mare care m-a futut de mi-au sărit capacele, apoi m-a lăsat baltă și s-a întors la iubita lui din Londra, dar să știți că mi-am revenit acum și sunt gata de școală. Pffff. Nu știu cât pierdusem și ce aveam de recuperat, dar cert era că amândouă eram inconștiente. Eram clasa a 11-a și se apropiau simulările finale. Într-un an aveam să dăm bacul și pe noi ne durea în cur de asta. Ok, învățământul e la pământ și sistemul e praf, dar cu toate astea, aveam nevoie de diploma aia nenorocită ca să absolv și să mă angajez. Încă nu știam ce vreau să fac cu viața mea sau dacă măcar vreau să fac ceva cu ea. Eram atât de confuză și pierdută în propriul meu eu încât nu știam cine sunt sau dacă am fost vreodată cineva. De când mă știu, mă asociez și mă leg de acești frați Ivanov absoluți, supremi și perfecți și parcă nu mă recunosc atunci când nu sunt în preajma lor. Nu știu dacă o făceam din cauză că nu mă înețeleg cu altă categorie de oameni sau dacă sunt într-adevăr îndrăgostită de amândoi într-atât de tare încât nu mă pot debarasa, dar nu aveai cum să nu cazi în mrejele și vrăjile lor neintenționat invocate și să nu înnebunești atunci când ești mâncat de întunericul și demonii lor interiori. De ce să-ți mai pese de tine când poți depinde de aceste ființe mitice și poți trăi odată cu ele în lumea lor malefică și vicioasă cu iluzia că faci parte din cercul lor și de fapt, ai și tu ceva special și ești o entitate perfectă? Mi-am fumat singură joint-ul în spatele școlii și după ce mi-am terminat teoria întunecată și trip-ul fantastic în care pătrundeam la nesfârșit în iadul Adelei și al lui Radu, am intrat în liceu și izbindu-mă efectiv de fiecare prost și inapt care ocupa coridorul degeaba, am reușit să ajung în sala de istorie fără să mor sau să cad lată de la amețeala ce tocmai amenința să mă dărâme.

Adela se reintegrase repede în grupul ei fals de prieteni de la școală. Prieteni de caterincă, prieteni care nu se suportau deloc între ei, dar care interacționau doar pentru că voiau să facă glume și să râdă. În schimb, eu nu aveam chef de asta acum și mă retrăsesem în colțul clasei în ultima bancă pentru a-mi reveni naiba odată. Mă tot gândeam și încercam să procesez tot ce s-a întâmplat ieri cu Adela și cât de mult mă afectase asta psihic. Nu voiam, dar trebuia să analiez toată faza și să mă confrunt cu ea pentru că sunt un adult acum. Oscilam constant între pizdă și pulă și parcă nu aș fi putut renunța la niciuna. Poate că eram bisexuală. Poate îmi plăceau doar băieții și Adela. Poate nu îmi plăcea nimic și eram doar obsedată de sex. Era în sfârșit momentul ăla din viață în care mă îndoiam de mine și sexualitatea mea. Nu știam ce vreau și dacă vreau, dar când aveam, eram mulțumită cu orice mi se dădea. O priveam de la depărtare și încercam să o analizez din cap până-n picioare să văd dacă o iau puțin razna și tot ce am vrut în momentul acela a fost să o iau de mână până la baie și să ne-o tragem într-una dintre cabine puțin, până vine Tudor la ore. Dar înainte să îmi pot reveni din transă și să sper că am putea face asta, ușa se deschisese, iar toți elevii se așezaseră la locuri. Adela îmi făcuse semn că stă cu Ionuț și nu am avut ce să fac decât să mă conformez cu ideea că o să stau singură, ca de obicei. Aș fi vrut să stea lângă mine și să o mângâi pe picior și să-i bag mâna acolo înăuntru, să o fac să se cutremure și să geamă, iar mie să nu-mi pese de cine ne privește. Să-mi pese numai și numai de ea, căci în amalgamul meu de trip-uri infinite, numai pe ea o vedeam.