Obscur - I. Lagune

39. braveheart

I'm on that late night come and get
I'm on that ripped jeans cigarette
And the whole world stops, it's turning
As the love fills up our lungs
I'm on that club ground battle scars
I'm on that 3AM bizarre
And the whole world stops, it's turning
As the love fills up our lungs

These sweet dreams in motion
Feelings take over
Memories wide open
Summer keeps calling

- Braveheart, Neon Jungle

*

- Știi ce cred eu despre viață? Eu cred într-o teorie a subiectivității realității. Bine, poate o să mă mai gândesc la nume. Ideea e că fiecare trăiește în propria lui realitate și percepe tot ce se întâmplă la nivel subiectiv. De exemplu, eu am realitatea mea și tu faci parte din ea, dar nu exiști de fapt. Mă refer individual. Ești un produs al imaginației mele, cum ar veni. De asemenea, dacă tu ai exista de fapt, din perspectiva ta, și eu aș fi doar un personaj în capul tău pentru că din punctul tău de vedere, eu nu exist singură. Tu mă faci pe mine. Dar fiindcă eu sunt eu, pot percepe o singură realitate și aia e subiectivă pentru că subtituția e un termen vag și nu există, să știi. E cum zicea Camil Petrescu, că de-acolo mi-a venit ideea: Eu nu pot vorbi onest decât la persoana I, din mine însumi nu pot ieși." E singura variantă posibilă, singura teorie demonstrată în timp real. Sau Husserl mai zicea că "Nu există realitate obiectivă, ci doar realitate subiectivă; singura realitate este cea a simțurilor". Înțelegi? Tot ce e real, e real pentru că simt Eu. Nimeni nu mai există pe lângă mine, sunt singură și pot controla totul, doar că am nevoie de acces total asupra creierului meu. Deci vezi care e problema mea? De ce sunt tot timpul în rahat și de ce îmi merge numai pe dos? Nu sunt în măsura tuturor lucrurilor, de fapt! Am nevoie de ceva care să mă facă conștientă pentru un timp scurt, măcar. Puțin acolo, să-mi rezolv niște treburi și apoi mă pot întoarce la normal. Dar am nevoie să funcționez cu totul, să fiu trează, în pula mea! Tu îmi spui mie că nu există niciun drog real care să mă facă propriul meu stăpân?

- Nu știu, Stef, mi-a răspuns cu sticla de Stalinskaya la gură. Numai bolnavii ca noi beau vodka ca pe apă. Drogul ăla de care zici tu acolo, e din filme. Nu există. Îți dai seama că s-ar alerge praful de lumea asta dacă ar fi așa ceva pe piață.

- Dar am dreptate, nu? Despre realitatea subiectivă? A închis ochii, nu mă mai asculta. Victor!

- Mm?

- Am făcut ce-ai vrut tu, acum fă și ce vreau eu!

- Să mori tu că tu nu ai vrut să-mi sugi pula? s-a trezit indignat. Vrei să spui că asta a fost ceva ce am vrut doar eu?

- Blabla, nu se poate vorbi inteligent cu tine, am zis și m-am ridicat. Voiam să mă întorc la adevărata petrecere.

- Da, mă, am înțeles ce zici, doar că nu sunt de acord.

- De ce nu? am ridicat puțin tonul.

- Pentru că ești muci de beată, aberezi.

- Dacă eram beată, nu mai puteam să vorbesc coerent și nimeni nu mai înțelegea ce zic.

- Dar nu ești coerentă și nimeni nu înțelege ce dracu' zici. Așa te auzi tu, dar în realitate pocești fiecare cuvânt, mă chinui să deslușesc cuvintele, a râs.

- Ia mai du-te, bă, dracu', am zis și am trântit ușa.

Muzica se auzea mult mai tare și cumva toată agitația asta de jos mă dărâma complet. Era să cad pe scări, abia am coborât și când era să sar peste ultima treaptă, din propria-mi neatenție, am căzut peste Adela și am pus-o la pământ. Mă așteptam să mă facă proastă și să urle, dar spre surprinderea mea, a bufnit în râs. Așa am știut că era spartă. Am avut o senzație proastă din moment ce nu era trecut nici de 12. Dacă așa ne începeam seara, aveam să ne trezim peste 7 ani din comă. Asta dacă aveam noroc.