Obscur - I. Lagune

38. alibi

Something, someone
Turned out to be
Something I should've known
Will be the death of me

Baby, I tried
I promise I'm usually better than this
And now I can't even recognize myself anymore
You turned me into this

- Alibi, Banks

*

Vrei să fugi și ești băgată în moloz. E doar în capul tău, o iei razna. Spui atât de des asta încât nu mai are niciun sens, e un cuvânt spus la întâmplare, e gol ca trupul tău. Plângi, proasto, că numai asta știi să faci. Tu nu ai cum să fii puternică și tare ca ei, ești o frunză uscată pe care o bate vântul. Ei sunt furtuna, nu ai cum să le supraviețuiești, firavo.

Vrei să te ascunzi, dar știi că nu o să reziști nici măcar o zi fără ei și o să te întorci în genunchi să-ți ceri iertare că ai fost nesăbuită. O să te primească pentru că nimic nu e mai distractiv decât o sclavă. Nu vezi că te joacă pe degete și fac ce vor din tine? Tot ce ai aflat poate fi o minciună ordinară. Un pretext ca să te scoată din minți, să te aducă în pragul demenței. O conspirație, un studiu de caz. Dar la fel de bine poate fi și crudul adevăr pe care nu-l poți accepta. Negarea e un mecanism de apărare împotriva suferinței. Ești în suferință, i-auzi.

Concluzia? Vrei să fugi, dar nu te poți clinti. Vrei să te ascunzi, dar atracția e prea mare ca să poți face față singurătății. Tot ceea ce știi te ucide.

Mi-am dat seama că viața mea nu mai are sens când sunt trează și conștientă. Totul era de rahat. Am făcut rost de un tub de Valium și am luat 3 pastile în timp mă uitam în oglindă. M-am strâmbat și mi-am scuipat fața grasă, mă făcea să vomit. Am început să râd și să urmăresc cu ochii cum se prelinge încet, eram captivată. M-am gândit la Adela și la cât de frumoasă e. Am luat foarfeca din paharul cu periuțe de dinți și pentru o clipă, am vrut să-mi tai obrajii, să scap de ei și să fiu slabă. Dar apoi mi-am amintit că și Adela era împlinită la față și nu avea pomeți osoși. Corpul ei era de manechin. Și nu îmi păsa că are cu unul sau doi centimetri mai mult sau mai puțin decât măsurile "perfecte", nu îi înțelegeam obsesia. În ultimul timp se mai îngrășase, oricum. Adică o vedeam cum bagă-n ea ca sparta când apucă și parcă avea ceva mai multă carne când o apucam. Cu toate astea, era la fel de perfectă în viziunea mea; și a oricui, de fapt. Îmi păruse rău că nu o analizasem mai bine în noaptea în care am făcut sex. Trebuia să-l las dracu' pe Radu, doar lui îi știam fiecare venă de pe pulă. Am fost proastă. Mi-am dat o parte din păr pe față și mi-am tăiat breton. Era groaznic, făcusem o treabă de mântuială, dar încercam să-mi spun că sunt frumoasă și că semăn puțin cu Adela. Am început să fac ca ea, să mă maimuțăresc. Mi-am făcut câteva poze nud încercănd să-mi aduc aminte exact cum stătea în alea care cumva ajunseseră pe net prin 2012 și m-am prefăcut că mi-o trag cu Radu, foarte pasional, ca între frați. Am încercat chiar să-i imit vocea atunci când geme; era pițigăiată, dar nu agasantă. A fost minunat.

I-am dat mesaj să văd ce face și mi-a zis că e prin Grădina Eden. Evident că m-am dus până acolo deși nu aveam chef de ieșit/băut/futut. Eram super chill și voiam doar să dorm. Am schimbat vreo două RATB-uri și era să uit să cobor pentru că ațipisem pe scaunul de la geam. Chiar nu mă descurcam cu diazepamurile astea nenorocite. Am găsit-o la ieșire cu câteva dintre pizdele noastre afară, fumau ca boschetarele și se uitau cum apune soarele.

- Ce faceți, tâmpitelor? m-am hlizit la ele și se vedea că sunt spartă. M-am pupat pe obraz cu fiecare, că așa e obiceiul ăsta feminin tâmpit.