Obscur - I. Lagune

14. holiest

Look at the mess you've made
Baby now don't you think, come on listen to me
Now all I do is feel afraid
Can't you see that I'm real, can't you see I've been played
That I'm des-, that I'm destined to fade

But you're the holiest thing I know
Yes you're the holiest thing, holiest thing I know

- Holiest, Glass Animals ft Tei-Shi

*

Avusesem în noaptea aceea un coșmar care nu numai că m-a făcut să mă trezesc urlând cu lacrimi în ochi, căutând-o pe mama, dar a instaurat și o frică permanentă în mine și zic permanentă, deoarece încă mi-e teamă. Poate că se datora faptului că băusem prea mult sau poate că aveam reținerea asta în mine, partea aia realistă și conștientă care îmi spunea că într-un fel, nu e bine ce fac, dar partea care o iubea pe Adela mă predomina și îmi comanda să fac ceea ce m-a rugat sau mă rog, mi-a ordonat să fac. Era ora opt și ceva dimineața și nu-mi aminteam visul. Poate că era mai bine, poate că nu. Tot ce știu era că semăna teribil de mult cu acele coșmaruri traumatizante pe care majoritatea le avea când eram mici. Voiam să alerg, dar paralizasem. Voiam să țip, dar aveam corzile vocale tăiate. Voiam să plâng, dar secasem. Pe lângă asta, să mai adaugăm un decor specific filmelor horror cu depozite abandonate, clădiri dărâmate, ruine prin care își fac casă șobolanii și târâtoarele. Ah, uite că-mi aduc aminte. Se târau pe mine: termite, păianjeni, rozătoare, gândaci, râme, țânțari. Un tip cu cagulă a apărut ca de nicăieri și pe măsură ce se apropia de mine, scârboșenile dispăreau una câte una. Eram numai eu și el. Respira greu. Credeam că e aici să mă ajute. Și-a dat cagula jos, dar nu știu ce am văzut pentru că nu era perspectiva mea. Nu mai era. Devenise ca în filmele sau serialele alea în care se filmează scena din spatele criminalului, iar când își dă masca jos, spectatorii nu îi văd chipul. Nici eu acum. Dar fata care arăta ca mine, adică eu, ce naiba, că mă puteam privi de undeva, s-a pișat pe ea de frică. La propriu. Purta niște blugi deschiși la culoare, care în foarte scurt timp au căpătat o nuanță cu mult mai închisă. Voia să plângă, dar nu putea. Voia să fugă, dar încremenise acolo. Voia să țipe, dar nu avea glas. Nu știu cum dracu' s-a făcut, dar i-au căzut pantalonii. Nu purta chiloți și am remarcat asta pentru că a început din nou să se pișe când tipul – acum fără cagulă - căruia nu îi puteam vede chipul a țipat. Tipei, adică mie, a început să-i curgă sânge de data asta. Probabil îi venise menstruația, probabil... habar n-am. Se pișa sânge cu un jet puternic, iar pantalonii îi erau în vine. Tipul s-a apropiat de ea, și a făcut-o să tremure. Se oprise din curs. El se așezase în genunchi, iar atunci, mie, cea care priveam – nu știu dacă aveam o anumită formă materializată – mi-a venit să vomit. A lins-o în pizdă, iar ea a gemut și și-a dat drumul pe fața lui cu capul pe spate. El i-a vomitat ceva alb pe față după ce s-a ridicat – tot nu îi vedeam chipul – iar ea a început să țipe. Atunci m-am trezit cu țipătul ei în gura mea.

A fost pe departe cel mai scârbos și înspăimântător vis pe care l-am avut vreodată. Am sărit micul dejun pentru că încă aveam starea aia de vomă. Tudor mă întreba constant ce s-a întâmplat și îi tot repetam că am visat urât, deși el insista să vorbesc despre asta. Eram traumatizată, îmi era frică și știu că era penibil pentru că fusese doar un vis și trebuia să fiu fericită că nu fusese nimic real și că mă trezisem măcar în patul meu unde trăiam o viață cât de cât decentă, să spunem, dar nu aveai cum să treci peste asta pur și simplu fără să te întrebi cel puțin dacă suferi de vreo tulburare sau dacă ai nevoie de tratament medical. Ce fel de om normal visează așa ceva?

Peste vreo două ore, m-am dus la Adela pentru că era vineri și școlile fuseseră închise – am văzut la știri - din cauza faptului că de la patru dimineața începuse un potop nenorocit care nici acum nu se mai domolise. Erau inundații. Apa depășea un metru, iar majoritatea drumurilor erau blocate. Nu circula niciun RATB, așa că vrând-nevrând, eram blocați în case. Nu o să mă plâng pentru că îmi convine.