Obscur - I. Lagune

46. wicked ones

This night ain't for the faint of heart
For the faint of heart, for the faint of heart
This night ain't for the faint of heart
'Cause the faint of heart gonna fall apart

Ain't no sleep when the wicked play
All we do is get laid
Ain't no love when the wicked run
All we do is get lay off
Lay off
Lay off
We the wicked ones
Wicked ones 

- Wicked ones, Dorothy

*

Rămân fără aer pentru că am ceva în mine care absoarbe toată energia ca să poată să urle din toți rărunchii. Simt cum lovește cu pumnii și se zbate pentru că e captivă, pentru că vrea să iasă și nu poate. O reprim pur și simplu.

Am văzut toată viața respingerea ca pe un demon întunecat care îmi jupoaie treptat pielea. Începe cu picioarele, urcă spre burtă... Mă doare, dar nu mă afectează prea tare, fiindcă alea sunt oricum părțile pe care le detest la mine. Îmi evită zona intimă, însă. Mi-am bătut atât de mult joc de ea în ultima vreme încât a început să crească viermi. Îmi jupoaie mâinile, brațele, pieptul, gâtul și se oprește pentru câteva secunde. Mă doare atât de tare încât îmi pierd capacitatea de a mai putea respira și urlu odată cu entitatea dinăuntrul meu. Demonul începe să mă loveasă cu pumnii în piept în mod repetat. Asta până amorțesc și îmi pierd cunoștinta.

În ceea ce privește abandonul, declanșează. Atunci e momentul în care entitatea aia negativă reușește să iasă din mine pentru că mă prinde cu garda jos. Mă înspăimântă, Dumnezeule. Arată ca mine doar că lacrimile i-au ars fața până a ajuns la tumefacție, iar acum e plină de sânge fiindcă a izbucnit. Pupilele îi sunt atât de dilatate încât nu mai recunosc culoarea irisului. Urlă neîncetat și mă zdruncină, mă lovește cu pumnii în față, bolborosește tot felul de lucruri pe care nu le înțeleg pentru că sunt aproape moartă. Sunt o legumă pentru că mi-a ieșit sufletul din mine. Unghiile i-au crescut ca niște gheare, semn că a așteptat destul și a înghițit prea multe rahaturi. E sătulă de mine. E murdară și miroase neplăcut. Nu, pute. Îmi vine să vomit. Suflă înspre mine și râde senil. Dezgustător. Își înfige ghearele încovoiate în pieptul meu și îmi atacă organele. Își înfige gura împuțită în capul meu și îmi hârjolește scalpul. Sapă ca o dementă până ajunge să îmi mestece creierul. Mă uit la ea cu ochii înlăcrimați și o rog să o facă. Atunci îmi taie gâtul cu ghearele-i încovoiate și dispar din existență pentru totdeauna. Îți mulțumesc.

Diferența dintre cele două e că respingerea e un factor din afară și nu depinde de mine. Nu îmi stă în putere, nu am nicio influență asupra lui. Pot să trăiesc cu asta de fapt. Abandonul e de fapt incapacitatea mea de a păstra pe cineva lângă mine. Într-o secundă ai totul, iar în următoarea nu mai ai nimic. Nu există ceva care să te distrugă mai mult. Ce am făcut greșit? Cum mă puteam ridica la standarde mai înalte? Ce nu a fost îndeajuns? Ce a fost prea mult?

Întoarce-te la mine, fiindcă nu pot fără tine. Nu pot. Nu pot să fiu singură. Știu că și tu ești la fel de singur. Întoarce-te la mine. Nimeni nu are trebui să fie singur.

M-am decis să intru după vreo câteva minute. Bodyguard-ul era încă la țigară cu unul și reușisem să mă strecor ca Adela. Halal securitate. Încăperea se voia a fi sofisticată cu tablourile care imitau picturi celebre și candelabre pompoase, dar în realitate nu era așa scumpă pentru că încerca prea mult. Am văzut-o pe Adela la o masă cu un tip pe la vreo 40 de ani, îmbrăcat la costum și cu o barbă atent aranjată. Am trecut fix pe lângă ea și am reușit să o aud "Eva Cerbu" și am știut că s-a prezentat. Nu m-am întors pentru că am reușit să o văd cumva în fața ochilor. Cu părul ăla portocaliu și cu țigara în mână ca o prostituată de lux, doar că îmbrăcată ca o vagaboandă. Eva Cerbu. Pentru o clipă, mi-am imaginat cum mă întorc, mă reped la ea și o dau cu capul de masă până își spune numele adevărat. Era Adela Ivanov și era prietena mea cea mai bună. Nu știam exact cum am ajuns de la a o adora și preaslăvi pe Eva, la a-mi dori să o joc în picioare. Cred că mi-am dat seama că e o prostie și nu e reală. E un alter ego tâmpit, un joc prostesc care a ajuns prea departe. O asociam cu crimele pe care le-a comis Adela și cu plecarea lui Radu și cu tot ce ni se întâmplase rău în ultima vreme pentru că deși părea de necrezut, era mai periculoasă decât Adela pentru că neexistând de fapt și neavând o identitate legală, putea să distrugă și întreaga țară dacă îți punea ambiția; România e destul de vulnerabilă. Și atunci am început să mă gândesc dacă nu cumva se folosise de Eva pentru a se juca de-a criminala. Am vrut să o confrunt, dar când m-am întors în sfârșit, am văzut masa goală. Nu știam unde s-a dus, dar știam cu cine și ce făcea.