Obscur - I. Lagune

10. black acres

Whirlwind
Take me there
Where I will be
His lady fair
Sheets of night
Hiding us
Gusts of wind
Riding us
I'm blown away
Into his hands
I'm weak and high
Can barely stand

In the web
Of dizzy leaves
Virgins all
Elude the trees

Touch me now
Touch me
The black acres are claiming me
They're claiming me

- Black acres, Elysian Fields    

*

Să stai departe de Adela Ivanov era ca și cum ai fi stat departe de pericolul și apocalipsa în adevăratul sens al cuvântului. Distanța îți dădea un vag sentiment de ușurare, de eliberare. Dar nu, să o ai pe ea ca inamică era mult mai rău decât să iei parte la dezastrele pe care le provoacă din pură plăcere și fascinație. Să îți faci un dușman ca ea într-un oraș atât de mare și vulnerabil precum București era mult mai rău decât ți-ai fi putut imagina. Dar nu îmi era frică. Știam că și având toate instabilitățile ei psihice și emoționale, nu ar fi îndrăznit să îmi facă vreun rău sau să pună un tip periculos să-mi sfâșie mațele. Avea să se răzbune prin intermediul lui Alex. Și eram sigură de asta, deoarece acum mă holbam ca proasta la ecranul laptopului, unde statusul Adelei fusese schimbat din ”E complicat” - ceea ce probabil făcea referire la Victor, căci știam că se simte atrasă de el mai mult decât sexual - în ”Într-o relație cu Alexandru Bacov”, ceea ce m-a făcut ori să cred că doar încearcă să mă facă al naibii de geloasă - apropo, a reușit - ori chiar devine ceva serios între ei doi și asta mă deranja de o mie de ori mai mult decât prima variantă.

Nu mai aveam țigări. Nu mai aveam bani. Mă simțeam goală. Nu numai pentru că nu purtam nimic pe mine, ci mă simțeam incapabilă să exercit orice fel de sentiment în acest moment.

Suntem jalnici. Din nou jalnici. Ne plângem de milă, sărmanii de noi. Suferim și așteptăm să fim consolați de prieteni că vezi doamne, noi suntem prea buni și nu merităm lucrurile rele care ni se întâmplă. Noi merităm să fim iubiți, acceptați, suportați, venerați, adorați, și ce pula mea mai visăm că ar trebui. Dar știi ce? Nu e fututa aia de Karma pe care o venerează toți - și aici nu mai vorbesc la persoana I pentru că mă piș pe ea, deoarece e un concept fals care pentru mine cel puțin, nu există - și despre care ne prefacem că ar fi Dumnezeul nostru, singura entitate malefică pe care nu ar trebui să o supărăm că dracu' ne ia. Ce naiba, mă? ”Faci rău, primești rău”? Felicitări, logica a fost pusă la pământ. Sunteți voi orbi că nu e așa. Faci rău, faci rău, faci rău. Toată lumea face rău și nu toți își primesc porția înapoi. Nu există egalitate, că dacă ar fi, lumea noastră ar fi un loc mai bun în care nimeni nu ar mai face rău de frică să nu îi moară mama ca răzbunare a Karmei. Se-ntoarce roata în pula mea, ce să zic. Nu e egalitate. Lumea face rău și ca prin coincidență, câteodată, ți se întâmplă rahaturi din cauza unei persoane care la rândul ei provoacă rău. Nu e nicio Karma, să o ia naiba de fenomen hipster în care se aruncă toți păcătoșii pentru a-și spăla păcatele. Nu există alte entități în afară de Dumnezeu și Satana. Ce pula mea nu înțelege nimeni? Ori crezi în Dumnezeu, ori crezi în Satana ori nu crezi în nimeni, nimic și gata. Pa.