Obscur - I. Lagune

44. sweet things

Evil had knockin' at my door
Evil making me its whore
I don't mind if you take what's yours
But give me mineEvil, want you to know
I'm much too young to be owned
I don't mind if you take what's yours
But give me mine

- Sweet things, The Pretty Reckless

*

Suntem la vârsta la care totul se simte ca sfârșitul lumii. Orice decepție în dragoste e o tragedie de proporții. E ceva de natură subiectivă. Nu îi poți spune cuiva că problema lui nu e importantă doar pentru că din punct de vedere obiectiv, nu se compară cu rasismul sau cancerul. Pentru persoana aia, da, decepția în dragoste e cea mai mare problemă pentru că e singura-i suferință și trebuie să o îndure. Are tot dreptul să simtă cum îi fuge pământul de sub picioare și să recunoască că nu mai poate suporta pentru că adolescentul e, în fond, un boboc care nu a înflorit încă și nu a văzut întreaga lume. Nu, nu a cunoscut rasismul sau cancerul, dar a iubit și inima i-a fost zdrobită, iar pentru vârsta asta, e un fel de sfârșitul lumii pentru că e atât de vulnerabil, e o rană deschisă și orice infecție îi poate aduce moartea.

Cumva aveam impresia că trecusem de etapa asta și mă îndreptam spre maturizare. Sau doar suferințele mele sentimentale făceau o tranziție în chestiuni mai serioase și poate chiar aș fi ajuns să cunosc Cancerul. Și cum ar spune unii, să mă confrunt cu "adevăratele probleme ale vieții". Poate că acum le-aș fi închis gura adulților pe care-i mai auzeam "Ee, astea-s probleme de viață, că suferă după un băiat... Ia să vezi când o să crească și o să vadă lumea." Dar asta e Lumea. Asta e realitatea întunecată în care trăim și pe care refuzăm să o acceptăm, realitatea în care așa-zisele "probleme cu băieții" au ajuns să fie la fel de serioase precum cele din lumea întreagă. La un moment dat, te trezești băgată până la gât în cele mai bolnave rahaturi din care nu o să mai poți ieși niciodată. E atât de greu de înțeles că "sfârșitul lumii" e ceva relativ, ceva interpretabil? Pentru tine, din perspectiva ta subiectivă, orice căcat ți se poate părea sfârșitul lumii pentru că e vorba de tine și de realitatea ta pe care nimeni nu ar trebui să ți-o perturbe. Ai tot dreptul.

Mă tot gândeam la chestia asta în timp ce spălam chiuveta ca o disperată și frecam în draci cu peria de wc pentru că nu se lua. Bănuiesc că asta era cumva un semn pentru faptul că tusea cu sânge era ceva serios ce nu avea să se vindece la sine.

După ce am încălcat a treia regulă, "fără fumat în cameră", m-am repezit la geamantan ca să mă schimb în ceva mai comod. Blugii ăștia îmi strângeau carnea și chestia asta mă făcea și mai frustrată. Am desfăcut fermoarul și în clipa aia, mi-a căzut țigara din gură. Presupun că "nu ardeți covorul" era o regulă nescrisă. În fine, eu o încălcasem și pe asta.

- Închide ăla, în pula mea, nu deschizi un geamantan plin cu bani când poate să intre oricine! am auzit-o pe Adela nervoasă din spatele meu.

- Unde sunt hainele mele?

- În București. Nu aveam unde să bag banii.

- Ce spui de geamantanul tău? am zis nervoasă.

- Geamantanul meu e plin și el cu bani.

- Adela, eu te întreb sincer. Tu ești chiar dobitoacă? am zis și m-am întors la ea. Tu chiar ai încredere în ăia doi că nu o să ne dea cu veioza în cap ca să ne ia banii? Ești chiar inconștientă?

- Ștefania, ți-am zis că vreau să spargem banii la mare, chiar nu-mi pasă ce se întâmplă cu ei. Avem 17 ani și chiar nu ne duce capul să facem ceva inteligent cu 47 de miliarde. De ce crezi că oamenii fac școală ca să-și deschidă afaceri și să înoate în valută? Nu orice prost e în stare. Avem o piscină de bani, dar nu putem să-i investim în nimic, tu chiar nu înțelegi? E total irelevant ce se întâmplă.