Obscur - I. Lagune

45. bad girls

Live fast, die young
Bad girls do it well
My chain hits my chest
When I'm banging on the dashboard
My chain hits my chest
When I'm banging on the radio

- Bad Girls, M.I.A. ( Barbaric Merits ChainBangin's Version)

*

Ce e în neregulă cu mine? Ce mi se întâmplă? E real măcar? Cum știu dacă (mai) exist?

*

Sunt îndrăgostită de propria-mi Autodistrugere. Constat că dacă nu mi-ar fi fost pe plac sau măcar suportabilă, atunci mi-aș fi luat de mult viața. Ce motiv am să mai respir în lume, de fapt? Ce mă ține aici, până la urmă? Cele două persoane din viața mea pe care le iubesc profund, dar nu fac decât să mă rănească? Sunt sigură că nu mi-ar duce lipsa. Mereu mă gândesc cum o fi dincolo. Ce e acolo? E adevărată concepția religioasă conform căreia păcătoșii ajung în Iad, iar cei buni în Rai, la Dumnezeu? Suntem aruncați într-un Purgatoriu în care ni se decide judecata luându-ni-se la puricat toate greșelile vieții? Sau poate e doar Întuneric. Poate nu e de fapt nimic și suntem cu toții, fie buni, fie răi, blestemați să rătăcim într-o lume a nimicului în care nu vedem și nu auzim pentru că nu există viață. Poate că e doar vanitas vanitatum și nimic nu are sens fiindcă suntem ființe muritoare și trăim o viață efemeră care nu contează la nimic pentru că știm că are un sfârșit.

Sunt o persoană mult prea tristă și nu mă înțeleg. Nu înțeleg ce e cu mine, cine sunt, ce rost am. Nu știu dacă să cred într-un Dumnezeu pentru că nu știu dacă există. Nu știu dacă el e chiar un tip de treabă pentru că biserica a făcut în așa fel încât el să pară o entitate diabolică de care trebuie să ne temem și pe care trebuie să o venerăm trup și suflet. Cred că momentul în care m-am îndepărtat de Dumnezeu a fost atunci când am realizat că nu sunt de acord cu stilul de viață pe care-l propune religia creștină, așa că am început să-l sfidez și treptat, să-i neg complet existența ca o răzvrătire prostească și copilărească. Adevărul e că vreau să cred în ceva, într-un Dumnezeu al Meu, dar care să-mi permită să fiu liberă și să mă destrăbălez dacă asta vreau să fac. Se poate spune că eu și Adela abordăm așa-zisul Satanism ateist, deși nu ne proclamăm. Am citit întâmplător despre asta pe Wikipedia și am reușit să ne asociez. Diferența dintre satanismul ateist și cel teist, este că cel ateist consideră conceptul de "Satan" un simbol al naturii umane, nu o entitate divină la care ne închinăm. Nu ne asociem cu nicio credință, suntem propii noștri stăpâni, facem ce ne taie capul și ne asumăm.

Am avut primul meu threesome, cu doi tipi care m-au futut de mi-au sărit capacele și m-au făcut să am cel mai intens orgasm care mi-a scos sufletul din trup și mi l-a lovit de toți pereții, mi s-a contopit cu tripurile proaste. Totuși, nimeni nu-mi poate umple golul lăsat de Radu. Am crezut că dacă îmi găsesc pe altcineva, o să reușesc să trec peste și să-l uit pentru că o să am altă persoană care să mă preocupe. Dar adevărul e că nu simt nimic. Nu sunt capabilă să mai am nicio emoție umană în afară de depresie pe care o asociez cu ceva letargic. E în fond, o stare critică în care pur și simplu plutești prin univers, ești, dar nu exiști. Sunt moartă pe dinăuntru, asta era. Nimeni nu-mi spunea ceva concret și totul părea ca o poveste falsă care îmi era aruncată doar ca să mă facă să tac și să nu o iau razna. Știam că trebuie să fie ceva mai mult decât o fugă tâmpită. Radu, unde ești?

- Cu cine dracu vorbești? am auzit-o pe Adela care tocmai ce intrase pe ușă.

- Unde e Radu?