Obscur - I. Lagune

04. lights

I had a way then losing it all on my own
I had a heart then but the queen has been overthrown
And I'm not sleeping now the dark is too hard to beat
And I'm not keeping now the strength I need to push me

You show the lights that stop me turn to stone
You shine It when I'm alone
And so I tell myself that I'll be strong
And dreaming when they're gone

- Lights, Ellie Goulding 

 *

Uram să aștept. Oameni, evenimente, lucruri, oameni, rândul meu la coadă, oameni, oameni. Habar n-aveam dacă eu sunt de vină. Dacă eu sunt prea punctuală sau dacă ei adoră să se lase așteptați. Sau poate că au o problemă cu orele fixe. Poate ar trebui ca oamenii să mă sune când sunt deja acolo, iar astfel eu să ajung în 10 minute și așa să echilibrăm balanța vieții și să ne cufundăm cu toții în pace și liniște. Trebuie să recunosc că nu eram una dintre fetele alea care stau ore întregi în fața dulapului și deși au toate colecțiile de haine din fiecare magazin de firmă, tot nu sunt în stare să-și aleagă ceva de purtat, iar de parcă asta nu era de-ajuns, încep să facă o dramă din asta, dramă care mai apoi devine o criză, criză care mai apoi se transformă în ”Scuze, a intervenit ceva și nu mai pot veni. O lăsăm pe altădată?”. A intervenit o pulă, disperatelor. Să nu uit că mai e faza cu părul și machiajul. Îmi pare rău că nu există niște chipuri mai frumoase pe care le-am putea cumpăra, ca să mai economisim timp, bani și răbdare.  

Mie, personal, bugetul familiei nu îmi permite să fac mofturi cu privire la faptul că am prea puține haine și niciuna de firmă, dar totuși găsesc un tricou larg și niște blugi nenorociți cu care să ies seara. Și când vine vorba despre machiaj și coafură, mă descurc cu un elastic și un rimel, ce naiba. De ce dracu' nu putem să ne mulțumim cu ce suntem și ce avem? Cui dracu' îi pasă cu ce fond de ten de la Sephora te-ai dat sau ce cămașă de la Stradivarius porți sau câte ore ai stat să-ți faci niște rahaturi de bucle cu nu mai știu ce ondulator, bucle care oricum s-au făcut ca naiba până ai ajuns. Cui îi pasă de toate astea, când orice băiat te preferă goală? Tu, ca fată, contezi doar goală. E pentru că vrea să te fută pe tine, așa că se pișă pe hainele tale scumpe și pe machiajul ăla care ți-a luat o oră și jumătate. Oricum se va deteriora din cauza transpirației din timpul sexului, iar când te vei trezi dimineața în patul nu știu cărui nesimțit care a îndrăznit să-ți arunce hainele scumpe pe jos, te vei uita în oglindă, te vei speria, iar apoi vei pleca repede până nu se trezește, căci arăți ca un monstru cu tot machiajul întins pe față și e numai vina ta pentru că nu ți-ai luat un demachiant la tine, proasto! 

Nu am putut să nu râd în sinea mea când mi-am dat seama că de fapt o descriu pe Adela și că ea e tipa aia care stă ore întregi în fața dulapului și din toate hainele de firmă nu are ce să aleagă, așa că anulează toate planurile. Ea e tipa aia care stă o oră și jumătate să se machieze și să-și facă părul, ca mai apoi - și aici e diferența dintre ea și restul pizdelor - să se bucure când nesimțitul cu care se culcă îi rupe hainele de pe ea și o ține trează toată noaptea, în toate pozițiile. Iar ea, ea nu face decât să se trezească dimineața, să nu se privească în oglindă, să se îmbrace cu hainele rupte și doar să plece, mândră fiind că e una dintre fetele care se gătesc toată noaptea pentru două ore la bar - unde toți își imaginează ce se ascunde pe sub hainele alea mișto - și o noapte întreagă în patul unui străin care doar se bucură că a găsit ceva mișto pe sub hainele alea mai puțin mișto. Și nu pot să nu o admir pentru asta. Pentru că e un paradox. Pentru că oricât de mult s-ar strădui să se aranjeze și să fie una din fetele alea, ea e cea care a doua zi le judecă pentru această pasiune nebună de a crea o piesă de artă - adică a se îmbrăca precum niște modele - ca mai apoi să o distrugă. Și totuși, Adela nu e ca ele. Și totuși, azi eram una dintre ele, pentru că mi-am petrecut ore-n șir în fața dulapului meu sărăcăcios, căutând ceva potrivit pentru o întâlnire și două ore încercând să mă machiez frumos și să-mi îndrept părul cu placa. Iar dacă aș fi vreodată întrebată de ce am făcut asta, nu aș ști ce să răspund pentru că probabil în mine s-a aprins un instinct primar ,poate chiar primitiv al femeilor, m-a lovit din plin disperarea de a arăta la fel de bine ca modelele de la Victoria's Secret și a-i crea o impresie bună lui Alex.