Obscur - I. Lagune

02. wake you up

Before I know, I'm falling down
I wanna wake you up
At the end of the night

- Wake you up, Koven

*

Eram noi, noi cele care venim mereu aici, pe Valea Regilor și așteptăm. Așteptăm un prieten, mai mulți prieteni, un tip frumos care să ne agațe și să ne ocupe un loc frumos la o masă lângă geam, în timp ce noi comandăm băuturi tari pe banii lui. Apoi Adela merge cu el la baie, iar eu stau aici, frumos, aștept. Aștept să vină pentru că mi-e somn, pentru că am băut iar prea mult. Dar dacă adorm, risc să mă înec cu propria-mi vomă, căci simt cum totul vrea să iasă afară. Dar am să mă țin și am să aștept până se întoarce. Ok? De obicei, nu durează mult. Vine înapoi și se așază. Iar tipul pleacă satisfăcut. Ea se șterge la gură, semn că i-a făcut un oral pe care n-o să-l uite vreodată. Dar ea o să-l uite. O să-l uite odată ce va face altul, dar de data asta unui tip de pe lista ei. 

Eu? Eu nu fac nimic. Nu i-o sug nimănui, nu îmi desfac picioarele nimănui, nu sărut pe nimeni. Mincinoaso. Asta fac eu. Sunt un decor: o vază, un tablou, o veioză, un bibelou. Stau și aștept. Nu scot nici un sunet și mă prefac că nu sunt acolo. Dar sunt. Privesc, dar nu spun la nimeni. 

Eu sunt Ginger, iar ea e Rosa. Ne-am uitat împreună la filmul ăla. Rânjea, apoi mă privea, asigurându-se că am înțeles aluzia: ”Tu ești Ginger, iar eu sunt Rosa.” Dar suntem o versiune mai actuală. Mai modernă. Mereu am crezut că Rosa a fost inspirația Adelei în a se culca cu bărbații mai în vârstă și în a pretinde că le înțelege suferința. Poate nu trebuia să o las să vadă filmul ăla. La vârsta aia, da, l-a perceput greșit. Câți ani aveam atunci când l-am văzut? 

Iar acum, eram noi, din nou noi, noi cele care venim aici, pe Valea Regilor și așteptăm. Eu m-am oprit să aștept. Credeam că stăm cu gașca astă-seară. Dar mi-a făcut semn să intru. 

- Seară-ntre fete, a zis. 

Seară-ntre fete. Să vedem cum mai ajungi tu acasă, dacă mă îmbăt și eu. 

Întuneric. Fum. Muzică. Zgomot. 

Habar n-aveam în ce local suntem și nici dacă am mai fost vreodată aici. Dar muzica era dubstep, deci am rămas. Ne place dubstep-ul. 

Pentru o clipă am crezut că suntem în Nirvana, din cauza pereților oranj și crăpați în unele colțuri, dar brusc, s-au transformat într-un verde pal, mat, iar peretele era gol-goluț și fără de vreun defect. Era perfect și-mi place verdele. Ochii au început să-mi ardă și să-mi lăcrimeze din cauza fumului, așa că i-am cerut să mergem să ne așezăm la bar. Mi-era sete. 

Adela purta o rochie albastră, extrem de scurtă și mulată, care striga: ”Sunt o curvă, fute-mă!” Dar nu i-aș spune niciodată ce strigă hainele ei. Mai ales fiindcă ale mele strigau ceva la fel de rău: ”Sunt o virgină și mi-e frică de penisuri!”. Mi-a zâmbit, și-a ridicat puțin sânii, astfel încât aproape să-i iasă din cupele rochiei și mi-a făcut cu ochiul, adică să mă țin după ea. 

- O Tequila, te rog, frumosule! i-a zâmbit barmanului și și-a aruncat coatele pe masă, sprijinindu-și întreaga-i greutate, scopul fiind acela de a-și evidenția pieptul. 

- Ai 18 ani? i-a răspuns, privindu-i decolteul generos, în timp ce curăța un pahar, probabil imaginându-și cum ar fi să bage mâna așa între picioarele ei. Ea sigur își imagina. Eu sigur îmi imaginam. 

- Pot să mă fut și dacă sunt minoră. 

Barmanul a râs pentru câteva secunde, apoi i-a zis: