Cap. 22

16.3K 862 29
                                    

-E bine acum? Sunteți sigur că e doar atât? îi aud în depărtare vocea Mariei.

Unde naiba sunt? Am adormit ?

Deschid ochii cu greu si văd că sunt intr-un pat de spital, la mână am o branula si văd o perfuzie.

Ce naiba s-a întâmplat?

Îmi aduc aminte încet încet de ziar, de despărțirea mea de Sonny si că am ajuns acasă la Maria.

-Te-ai trezit! Mă bucur, ne-am speriat destul de tare, îmi spune Will care stă pe un scaun lângă patul meu.

-Ce s-a întâmplat? De ce sunt aici? îl întreb mirată.

-Ai lesinat si nu am reușit să te trezim, asa ca te-am adus la spital, imi spune si-o vad pe Maria intrând grăbită în salon.

-Steffy ce m-ai speriat! Ce bine că ti-ai revenit! îmi spune luandu-mi mâna în a ei strangand-o usor.

-Ce am? Te-am auzit vorbind cu doctorul, ce-a zis?

-Esti bine, dar ai avut o cădere de calciu si ai puțină anemie. Ti-am spus ca muncești prea mult si la cabinet si acasă! Trebuia sa-l asculti pe tampitul ăla de prieten al tău si să angajezi o menajeră!

-Maria, las-o! N-o mai certa, ia-o încet! încearcă Will s-o potolească.

-De unde stii c-o cert? Doar am vorbit în română!

-Pai , fata asta o faci si cand esti nervoasa pe mine, ii spune ranjind facand-o pe aceasta sa se uite la el amenintator.

-Si-a revenit pacienta? intră Ben, zambindu-mi cald.

-Ben? De unde stii? îi spun mirată.

-M-a sunat prietena ta si mi-a spus ca esti aici. Am vorbit cu doctorul si mi-a spus că mâine poți merge acasă, dupa un cocktail cu vitamine si calciu, îmi spune râzând.

-Da...,am o rugăminte la voi, le spun ușor.

-Orice pentru tine! îmi răspund toti in cor si încep să râdă.

O Doamne , ma bucur ca sunt prietenii mei!

-As vrea sa va interesați de o locuință de închiriat pentru mine! le spun si îi văd cum devin seriosi.

Mă privesc, apoi se privesc între ei si nu spun nimic câteva momente.

-Daca vrei poți locui deasupra cabinetului. E acolo un apartament micuț unde am locuit eu până m-am însurat, imi spune Ben.

-O ce veste bună mi-ai dat! îi spun râzând.

-Deci asa rămâne, mâine vin să te iau! Acum, trebuie să plecăm si sa te lăsăm să te odihnesti. Ordinul doctorului! îmi spune pupandu-ma pe frunte, urmandu-l si ceilalți doi.

-Venim mâine să te vedem! îmi spune Maria trimitandu-mi un pupic din usă.

Rămân singură cu gândurile mele. Mă bucur că am servici si acum si-o locuinta perfecta, chiar deasupra locului de munca.
Dar gandul se duce unde vrea, bineînțeles la el.

Ce-o face Sonny? Oare m-a cautat?Nu te mai gandi ,trebuie sa-l uiti!

Adorm cu gândul la el, când mă trezesc îmi simt mâna prinsă de ceva. Deschid ochii si-l vad stând pe un scaun lângă patul meu, tinandu-ma de mână. Arată foarte obosit si are o figura serioasă.

-Ce cauti aici? îl întreb supărată.

-Cum ce caut aici? Esti iubita mea, de ce nu mi-ai zis ca... , dar nu-l las sa continue.

NOIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum