Ma uit la ceas din nou, mi-am hranit baietelul, l-am schimbat si il pun adormit in patut. Privesc pe geam si incep sa ma ingrijorez, Sonny nu s-a intors dupa cearta cu mama sa si farsa pe care i-a facut-o Flor.
E foarte tarziu si nu stiu nimic de el, incerc sa-l sun pentru a suta oara cred, dar imi raspunde iar robotul.
Ah , Sonny unde naiba esti?
Ma indepartez de langa geam, dar aud o masina oprind mai brusc si alerg iar inapoi.
El e!
Coboara si tranteste usa cu putere si-l vad cum se impleticeste spre casa.
O Doamne , e beat! O sa-i trezeasca pe toti!
Ies din camera si ii deschid usa de la intrare , oricum nu avea sanse s-o deschida prea usor ,il aud cum bajbaie pe acolo si mormaie nemultumit
-O , iubito! Ce frumoasa esti! se uita la mine cu un ranjet tamp pe toata fata.
La naiba , e praf!
-Sonny, vorbeste incet, nu vreau s-o trezesti pe bunica ta! ii spun apropiandu-ma de el si apucandu-l de brat.
Isi da drumul la mana cu care statea sprijinit de prag si se dezechilibreaza, sprijinindu-se iar de perete cu cealalta mana.
-Iubito, ti-am spus cat de mult te iubesc? bolboroseste punandu-si bratul dupa umerii mei.
O Doamne , trebuie sa car o suta de kilograme pana in dormitor!
-Da ,Sonny ! Mi-ai spus, dar acum vorbeste mai incet, te rog! ii spun incet si-l trag cat pot de repede spre camera.
Noroc ca e aproape de usa!
Reusim sa intram cu greu, dupa ce s-a prins iar de prag si pana l-am convins sa dea drumul a durat ceva. Cu cat insist cu atat se uita la mine cu zambetul lui tamp, enervandu-ma la culme. Ajungem intr-un final la pat si se lasa in jos tragandu-ma si pe mine dupa el. Incerc sa ma desprind din stransoarea lui, dar ma tine din ce in ce mai strans facandu-ma sa ma uit in ochii lui.
-Te iubesc, Steffany! Tu ma iubesti?
-Da, Sonny! Dar, da-mi drumul, te rog! nici n-apuc sa termin de vorbit ca-l vad cum isi lasa bratele pe langa corp si adoarme. Prima data am impresia ca a lesinat, pana ii aud sforaitul usor.
O Doamne , ce beat e!
Incerc sa-l dezbrac, dar n-am nici o sansa, asa ca renunt si ma asez langa el. Ma trezeste plansul bebelusului meu si reusesc cu greu sa ma ridic. Ma simt foarte obosita, mi-am pierdut timpul in care ma puteam odihni, asteptandu-l pe dragul meu iubit care a venit pe sapte carari, iar acum doarme neintors.
Unde si cu cine naiba o fi baut?
Nu prea beau cafea, dar azi simt nevoia pentru a putea sa-mi tin ochii deschisi, asa ca intru in bucatarie si-mi fac o cana mare, din care beau cateva guri, dar tot nu-mi revin.
Ah, Sonny , imi vine sa te strang de gat!
-O noapte grea? aud vocea bunicii lui.
-Da , se vede? zambesc spre ea.
-Cine te-a chinuit mai mult, Sonny sau Sid? imi spune stand cu spatele la mine, pregatindu-si un suc din fruncte.
-L-ai auzit? o intreb usor.
Se intoarce si ma priveste serioasa direct in ochi.
-L-am asteptat! Credeai ca pot dormi cand l-am vazut in ce stare a plecat?
CITEȘTI
NOI
General FictionEU -Stefania Dumitru -absolventă a Facultății de Medicină Veterinară din Bucuresti, somera, plec sa lucrez ca menajeră in Noua Zeelandă. EL-Sonny Tomson -jucător de rugby. - NOI - Ne cunoaștem din întâmplare, dar suntem total diferiti si...
