NOI

Cap. 41

Îmi vine atât de greu si mă simt atât de singura fără el. Stau la masuta din curtea grădinii lui Flor si privesc în depărtare la tradafirii ei rosii, care îmi aduc aminte de el. El! Un cuvânt atât de simplu, dar care pentru mine are o mare semnificație.

  El e tot ceea ce iubesc cel mai mult pe aceasta lume, e tot ce îmi doresc acum. N-am crezut vreodată că voi simti atât de mult  pentru cineva, dar acum în lipsa lui realizez ce înseamnă pentru mine.

Îl iubesc! Si mă doare al naibii de tare lipsa lui!

Dar acesta e serviciul lui, cariera lui! S-a pregatit mereu sa fie în formă să poată juca cât mai mult, să fie cel mai bun si nu puteam sa-l opresc lângă mine. Ar fi suferit, chiar dacă n-ar fi recunoscut în fața mea, eu as fi simțit asta si as fi regretat.

N-a plecat până nu m-a mutat la Flor care abia a venit din Europa si e foarte încântată că o sa-mi petrec timpul cu ei. Mi-e dragă bunica lui, dar as fi preferat să stau în casa unde m-am obisnuit, dar n-am scăpat de gura lui.

-Daca nu te muți la Flor, nu mai plec! m-a amenințat serios.

-Sonny, dar sunt bine aici! am încercat sa-i schimb decizia.

-Iubito, nu pot să plec liniștit si să te las singură cu două săptămâni înainte să nasti! Te  rog, vreau să te stiu în siguranta! mi-a spus tinandu-ma strâns în brațe.  

Astfel, am ajuns de o săptămână aici si astept să se decidă si copilul nostru să apară pe lume. Îmi petrec timpul cu Jon si Flor, mai vine în vizita prietena mea Maria, dar în general vorbim la telefon, fiind foarte ocupată cu cele două servicii.

Cu el vorbesc cel mai mult la telefon sau prin mesaje. E disperat ca se afla in Europa, atât de departe de Noua Zeelanda, de Hamilton, de casa si mai ales de mine.

-Vreau să merg azi în oras cu Jon, am o programare la doctor! mă întrerupe Flor din gândurile mele.

-As vrea să vin si eu, mai am unele lucruri de luat pentru bebelus,  îi spun si îi văd ochii stralucind.

De câte ori mă vede sau vorbim de bebelus e foarte încântată, abia așteaptă sa-l vadă.

-Bineînțeles, o sa-i spun lui Jon sa te însoțească, draga mea!

-Nu e nevoie, mă descurc!  le spun când ajungem în oras si Jon îmi spune că o duce întâi pe Flor apoi va merge cu mine.

-Esti sigură? întreba ingrijorat.

-Da, dacă e ceva, te voi suna! îl asigur zâmbind si cobor din masina.

Intru in mall-ul foarte aglomerat, e înainte de ziua îndrăgostiților si sunt mulți tineri, probabil în căutare de cadouri simbolice pentru partenerii lor.

   Găsesc un costumas drăguț pe care îl cumpar pentru micuțul meu, aleg culoarea alba pentru a fi bun indiferent de ce surpriza ne va face. În plimbarea mea printre magazine, dau de unul plin de inimioare, felicitări, pernute în formă de inimioare, ursuleti si tricouri personalizate si tot felul de brățări dedicate acestei zile. Imi atrage atentia ceva ce sigur îi va sta bine  si gândul asta mă încălzește undeva pe interior.

Ding-dong! Clopotelul meu iar îmi rasuna în cap.O sa arate foarte bine pe el!

O Doamne Stefania ,mai ai putin si nasti si tu te gandesti la prostii! Ce perversa sunt! 

Plec zâmbind si dau față în față cu nimeni altul, decât, Brian.

La dracu! Nu se poate!

E singur si se pare că e la cumpărături si el pentru că are o pungă în mână.
Rămâne la fel de surprins ca si mine si nu stie ce să facă pe moment, dar îsi revine si se opreste.