NOI

Cap.37

-Ce zici, iesim? Îl iei pe Sonny si iesim la un restaurant drăguț! o ascult pe Maria vorbind la telefon.

Cum naiba sa-i spun că nu mai stiu nimic de Sonny după incidentul de azi noapte. E trecut de prânz, iar el n-a dat nici un sem. Poate s-a simțit prea jignit si nu mai vrea să aibă de-a face cu mine. Am cam depăsit măsura, dar eram nervoasă, iar gândul că nu m-a căutat si poate că isi petrecea timpul cu altcineva m-a făcut să nu mai gândesc prea bine si m-am lăsat condusă de gelozie.

-Maria, nu cred că vine si Sonny ..., încep sa-i spun gandindu-ma la o scuză.

-De ce? Ce-ati mai facut de data asta? îi simt curiozitatea din voce.

-Pai, m-am cam suparat pe el si l-am udat, dar nu vreau sa-i.... încep eu sa-i zic si s-o rog să nu-i spună lui Will, dar deja o aud tipand la el.

-Ti-am spus eu, iubitule că ăstia doi sunt nebuni! si încep să râdă, îi aud în fundal si hohotele lui Will.

-Cum naiba l-ai udat? râde înfundat.

-I-am turnat o găleată de apă în cap si cred că nu mai vrea să mă vadă, pentru că a plecat nervos si nu mi-a dat nici un semn până acum , îi spun stresata

O Doamne ,daca chiar nu mai ma vrea ?

Stiu ca am fost rautacioasa cu el, dar vroiam sa plateasca pentru supararile pe care mi le-a provocat, dar gândul ca nu m-ar mai vrea mi se pare insuportabil.

-Esti nebună? Si ce-a zis? țipa Maria la mine nevenindu-i să creadă de ce am fost în stare.

-Pai, n-a mai zis nimic si a plecat, îi spun tristă.

-Nu ai încercat să vorbești cu el?

-Nu.

-Si ce mai astepti? Suna-l! îmi ordonă.

-O sa văd ...ne vedem diseară! îi spun si închid telefonul gandindu-ma la el.

Oare sa-l sun? Si ce sa-i spun?

Nu, mai bine mă duc la el să vorbim față în față. Comand un taxi care mă lasă direct în fața casei lui. Sun la usa si simt că îmi tremură picioarele, la naiba, am emoții de ceea ce va zice sau va face când mă va vedea.

Daca te ia de-o mana si te da afara? Nu, ca n-ai merita?

Daca imi va spune ca nu mai are rost sa se injoseasca atata pentru mine? Insist ceva timp la usa si nu raspunde.

Poate n-o fii acasa! Oare cu cine e?Ah, iar ma ia gelozia?

Când mă întorc să plec, aud cum descuie usa si-l vad îmbrăcat doar în boxeri si c-o fata somnoroasa. Deschide ochii larg de uimire, nu-i vine sa creada ca sunt acum, aici, la usa lui.

Acum e acum!

-Ce cauti aici? imi spune intr-un final mijindu-si ochii.

-Sonny, eu ...stii ...eu am venit ...a...sa-mi cer scuze pentru noaptea trecuta, incep sa vorbesc balbaindu-ma.

Defel am fost mereu mai orgolioasa si nu prea mi-am cerut scuze de la cineva, nici nu prea stiu cum se face asta. Dar reusesc cat de cat sa-mi gasesc cuvintele, dar el tot ma priveste serios fara sa-si schimbe mimica feței.

Ah , la dracu ! Asta e! Ti-ai facut-o cu mana ta , Stefania!

Dau sa fac stanga imprejur si sa plec de acolo pana nu ma ia la suturi, dar ma apuca de brat si ma trage in casa, lipindu-ma de usa si blocandu-ma acolo cu trupul lui aproape gol.