NOI

Cap.25

Ajungem în fața unei case la intrarea careia ne așteaptă un bărbat mai în vârstă.

-E doctorul echipei noastre, iubito! Tot timpul se ocupa de astfel de lovituri si o sa aibe grija de tine, imi spune Sonny ajutandu-ma să cobor.

-Bună, Bill! Scuza-ma ca te-am deranjat la ora asta, dar am o urgență si stii că am încredere în tine, îi spune barbatului care mă măsoară din priviri.

-Ce-ai pățit, micuto? mă întreabă luandu-mi tricoul plin de sânge de la rană.

-M-am lovit intr-o masa, împinsă de un prost! îi spun fără să mă uit la Sonny care probabil înghite în sec.

-O să iti pun vreo două copci si-o sa-ti dau un calmant! îmi spune facandu-mi semn să mă asez pe un scaun in timp ce el se duce să îsi aducă trusa.

-Steffany! il aud pe Sonny, dar îmi intorc capul invers.

Nu vreau sa-l vad, nu vreau sa-l ascult, nu vreau sa vorbesc cu el! Nu acum!

-Si... ia zi-mi Sonny, tu esti prostul care a impins-o sau prostul care n-a avut grija de ea? il intreaba amuzat batranul.

Nu raspunde, dar il aud cum pufaie.

Asa ii trebuie!

Cand plecam vad c-o ia pe un drum diferit de cel care duce in centrul orasului acolo unde este cabinetul si apartamentul in care locuiesc.

-Sonny, vreau sa merg acasa! ii spun rece.

-Acolo mergem, imi raspunde calm.

-Sonny, vreau acasa la mine! ii spun deja nervoasa.

-Casa mea e si a ta de cand te-ai mutat in ea, iar de cand ai plecat nu mai inseamna acasa nici pentru mine! imi spune intorcand capul spre mine.

Ii privesc ochii si citesc in ei sinceritatea, tristetea si durerea.

Ah , nu trebuie sa cedez !

-Vreau sa ma duci la apartamantul unde locuiesc, noi doi nu mai locuim impreuna de o saptamana si... incerc sa-l conving, vorbind calm si serios dar ma opreste.

-O saptamana in care am suferit enorm fara tine! imi spune luandu-mi mana intr-a lui.

Rahat ! Sentimentele mele sunt atat de contradictorii , imi vine sa-i dau una in aceeasi gura care in acelasi timp as saruta-o!

La intrarea in cartierul rezidential, cand trec de poarta ma gandesc in ce stare o fii Peter. Este mai mic la statura si mai slab decat Sonny si a primit un pumn direct in figura, de la acesta care practica si boxul. I-am vazut vreo doua medalii, dar nu l-am intrebat prea multe, stiu ca dragostea lui e rugby-ul.

Cobor din masina inaintea lui, dar il astept sa-mi deschida usa casei, cheile mele i le-am lasat cand am plecat. Se duce direct la frigider sa isi ia ceva de baut, iar eu urc scarile si intru in dormitorul unde am dormit cand m-am mutat cu el. Inchid usa si ma postez in fata oglinzii, studiandu-ma.

Cum aratam cand am plecat si ce rau arat acum!

Bluza mea e patata de sange, parul e ravasit, incurcat, cu sange inchegat si in partea dreapta am un mic pansament. Am sange pe fata si pe maini, rimelul mi-a curs cand am plans...Concluzia este ca arat oribil!

Imi dau drumul la apa sa curga in cada, imi pun tot felul de uleiuri pe care le-am lasat aici si intru in ea cu gandul si nevoia de a ma curata, dar mai ales de a ma relaxa dupa o seara stresanta cu multe peripetii.

Ce naiba o face?

Bine ca ma lasa in pace, nu mai am energia necesara sa-i tin piept! De cand am venit, n-am auzit nimic si dupa dus, m-am imbracat doar cu chilotii si sutienul, fiind singurele curate si m-am bagat direct in pat, chinuindu-ma de ceva vreme sa adorm. Cu toate ca e tarziu si sunt obosita, nu pot dormi stiind ca el e in camera cealalta.