NOI

Cap. 32

- De ce ma intrebi cand am mancat ultima oara? ma uit la ea curioasa.

Stiu ca arat rau si ca ma simt rau , dar e atat de vizibil?

-Pai arati cam ciudat, imi spune ea zambind.

-Si cum ai vrea sa arat dupa o inmormantare si o despartire? ma ratoiesc la ea.

-Stefania, nu o lua asa, nu te enerva! Stiu ca ai trecut prin multe, dar arati slabita si parca n-ai chef de viata!

Ma uit la ea si ii dau dreptate, ma cunoaste atat de bine ...

-Sunt suparata Sorina, am muncit si am sperat ca in sfarsit pot sa-mi fac si eu o cariera aici, dar a trebuit sa platesc datoriile alor mei si s-au dus aproape toate economiile mele. Nu stiu ce sa fac si in ce parte s-o iau! Ai dreptate, n-am mai mancat de mult pentru ca nu-mi vine sa ma apropii de mancare, am impresia ca-mi vine inapoi si mi se face sila.

-Asa pateam si eu cand eram gravida cu Mara, am crezut ca mi-am varsat ficatul si fierea in primele luni, a fost infernal! imi spune razand si privind-o cu multa dragoste pe fetita ei.

-Gravida? ii spun usor si-mi simt tot sangele ca mi se scurge din obraji.

O Doamne , oare ...? A , nu , sigur , nu!

Isi mijeste ochii cercetatoare, isi tuguie buzele in semn de intrebare.

-Spune-mi ca ai folosit anticoncepționale!

-Am folosit la inceput, apoi ne-am despartit vreo saptamana si ....ah, la dracu am uitat. Am uitat sa mai folosesc!

-Esti nebuna? Cum naiba sa uiti? Si cam de cand? se rasteste la mine.

-Ah, la naiba cred ca are vreo trei luni...o Doamne, ce ma fac? Aoleu, ce ma fac? Asta mai imi lipsea! incep sa ma vait panicata.

-Stai calma, intai sa fim sigure! Du-te la farmacia de peste strada si ia un test, il vei face aici, cat mananca Mara pizza! ma calmeaza ea.

Rahat , asta mai lipsea! Te rog , sa nu fie adevarat ! Sa nu fie!

Nici nu-mi dau seama cand ajung la farmacie si cer un test de sarcina, indicatiile le citesc pe drum si intru direct in baia pizzariei si-l fac. Astept vreo trei minute, in timpul asta ma rog intruna in gand sa nu fie adevarat, dar se pare ca Doamne-Doamne nu vrea sa ma asculte si vad ca apar doua linii rosii.

O Doamne , de ce? Nu se poate ! De ce acum? De ce cu el?

-Stefania esti bine? o aud pe Sorina ingrijorata.

Ies din baie si imi simt picioarele foarte moi, am impresia ca-mi vine sa lesin, parca n-as mai avea nici un control asupra corpului meu.

Ma ia in brate intr-o imbratisare stransa, si-a dat seama ca testul e pozitiv dupa fata mea, probabil si dupa lacrimile mele care imi curg fara sa vreau.

-Nu mai pot Sorina! Nu mai pot! Am incercat sa fiu tare, sa ma descurc, dar simt ca am ajuns la capatul puterilor! Nimic nu-mi merge cum trebuie! M-am indragostit de un nebun si n-a mers, bani nu mai am, bunica a murit, acum o sa fiu si mama singura! O Doamne, cum ii spun mamei? Iti dai seama ce dezamagita va fi! Singura ei fiica sa aibă un copil care nu-si va cunoaste tatal! ii spun lasandu-mi capul pe umarul ei si lasandu-ma dezmierdata si incurajata de ea.

-Va fi bine, Stefania! Ai sa vezi ca Dumnezeu le ordoneaza asa cum stie el!

-O Doamne, mama va plange pana voi naste, tata nu va vorbi cu mine si probabil toate rudele vor rade de ei, serviciu  n-am ... , ma plang in continuare.