NOI

Cap. 30

Urc in masina lui Brian, pe bancheta din spate, langa prietena lui roscata, în timp ce ei stau în față. Sonny nu mai zice nimic, dar Brian îmi aruncă din când în când câte o privire în oglindă, destul de serioasă si îngrijorată. Parcă ar vrea să mă ajute cumva, dar nu stie cum. In masina pot plânge in voie, muzica se aude in fundal si nu si-ar da seama nimeni, probabil doar Brian care continua să mă privească îngrijorat.

Când ajungem Sonny iese si tranteste portiera lasandu-ma în urmă.

-Am avut o altercatie azi cu antrenorul, iar Sonny a luat-o mai în serios .... de asta e în starea asta! încearcă Brian sa-i justifice comportamentul.

Si asta îi da dreptul să mă calce în picioare?

Doar aprob dând din cap, abia mai pot să mă țin pe picioare, mi-e rău si mi-e rusine de el. Poate chiar crede ca sunt o tarfa, mai ales dupa întâlnirile noastre si după ce a auzit si remarcile lui Sonny.
Îmi vine să urlu si sa-mi scot durerea din sufletul meu ranit. Stăm față în față lângă masina lui, roscata a rămas înăuntru sa-si retuseze machiajul, iar Sonny a intrat în casă lăsând usa larg deschisă.
Îsi bagă mâinile în buzunare si nu stie cum sau ce sa-mi zică.

-Daca ai nevoie de ceva....ă... dacă apare ceva, poți să mă suni, oricând! îmi spune după câteva momente privindu-ma serios in ochi.

Ce dracu ?Am impresia ca ma place cu adevarat!

-Bine! îi răspund usor si plec spre casă.

-Esti sigura că vrei să rămâi ....a...în seara asta aici? strigă dupa mine.

-Da! îi răspund simplu fără să mă întorc.

Intru în casa si închid usa în spatele meu, si-l vad pe Sonny în bucatarie turnandu-si ceva de baut în pahar, probabil whisky. Merg direct în fosta mea camera, îmi dau jos hainele si ma demachiez, imbracandu-ma în niste pijamale lejere si mă bag în pat, fac totul mecanic.
Sufăr, inima mea e spartă, franta în mii de bucăți.

Parca zicea ca ma iubeste!

M-a facut de ras în fața tuturor, cu toate că toate femeile dansau, doar el a reacționat asa.

Nu se va schimba niciodata ! Mereu va face asa ceva! Nu se poate controla!

Nu dureaza foarte mult si aud usa izbindu-se de perete cu putere. Mă ridic în sezut speriată.

-Ce dracu crezi că faci? Ce cauți aici? urlă la mine apropiandu-se furios si tragandu-ma dupa el forțat, chiar taras până în camera lui, acolo unde am dormit până acum amândoi.

Mă izbeste destul de tare de perete si se lipește de mine blocandu-mă, isi pune mâinile de-o parte si de alta a capului meu si mă privește furios.

-Niciodată, ai auzit? Niciodată n-o să pleci de lângă mine! Întotdeauna vei dormi cu mine! Ai înțeles? urlă la mine.

Isi lipeste fruntea de a mea si da sa ma sarute. Îmi întorc capul invers, sunt mult prea rănită să pot uita atât de repede ceea ce mi-a facut. Isi pune degetul pe barbia mea si îmi întoarce fața spre el, lipindu-si buzele de ale mele. Simte ca nu-i raspund si se preseaza mai mult în mine, dar refuz , nu-mi deschid gura si îmi țin buzele strânse.

Îsi ridică capul nervos si se îndepărtează puțin, tinandu-ma totuși blocata între el si perete.

-Îți placea mai mult ăla? Acum nu mă mai vrei? îmi spune cu un ranjet rautacios în colțul gurii.