Capitolul IV

1.9K 215 84
                                    

Kiro le invitase pe cele două prietene, Giovana și Sofia la o plimbare. Erau ultimele patru zile pe care puteau să și le petreacă împreună și bărbatul vru să profite de asta.  Sofia era implicată în fiecare conversație, în timp ce Giovana rădea într-una și din orice. Le povesti despre istoria Africi de Sud și despre felul în care minoritatea albă în care însuși se încadra domina ținuturile. Negri și metișii nu erau bine văzuți în Sudul Continentului cu toate că erau nativi.  Apartheidul, sistemul social impus de minoritățile albe, avea ca scop promovarea „supremației albilor" și populația de culoare fusese limitată din punct de vedere, economic, politic și social. Până și circulația liberă fusese afectată, iar negri nu se mai puteau mișca în voie. Aveau nevoie de permise speciale pentru a putea intra în anumite localități și chiar și dacă-l obțineau, de privirile critice și superioare ale albilor nu scăpau.

—Asta e cazul și insulei Bentu?  întrebă Sofia interesată de conversație. Rasismul sau mai bine zis, lupta împotriva acestuia era unul din subiectele sale preferate. Citise într-un ziar un titlu de articol foarte interesant care spunea așa: „Negarea existenței rasismului, este însăși o formă de rasism."

—Exact, Bentu e un exemplu grăitor, o aprobă Kiro cu un zâmbet călduros. Admira inteligența și finețea feminină a Sofiei și se gândise de câteva ori să-i propună să rămână pe insulă măcar pentru încă câteva săptămâni. Însuși avea să-i asigure vestimentația și mâncarea caldă. Îi plăceau oamenii inteligenți, mai ales femeile inteligente. Nu era atras de Sofia sexual sau fizic, ar fi fost aberant, din moment ce ar putea  liniștit să-i fie tată,  dar ar fi putut să stea de vorbă cu ea ore întregi fără să se plictisească. Apoi, însă își aminti că ea nu mai avea acte și fără acestea nu putea trăi ca un cetățean în adevăratul sens al cuvântului. Era, însă decis să-i propună să plece acasă, în Brazilia și să se întoarcă în Africa. Sofia, cu inteligența și bunăvoința ei, ar fi ca o rază de lumină în întunericul locuitorilor de pe Elgonan. Rata analfabetismului era enormă, bunele maniere aproape inexistente, iar relativismul cultural, înțelegerea obiceiurilor altor popoare lăsa și el de dorit. Kiro spusese numai pe jumătate din glumă că este ferm convinsă că pe insulă trăiesc oameni care habar nu au că lumea se extinde și în afară Africii de Sud. 

Giovana ridică brusc privirea și lăsă pila de unghii la o parte. Atât Sofia cât și Kiro se întoarseră și ei să vadă ce o fascinase așa de tare. Sofia înghiți în sec și nu știa cum să e comporte.

—Bună, Chima! îl salută Giovana bucuroasă și-i făcu cu mâna. Chima aruncă o privire fugară spre ea, dar trecu mai departe  ca și cum nici nu ar fi văzut-o. Giovana observase asta și privi confuză spre Kiro, care de asemenea nu-l scăpă pe băiat din ochi.

—Chima, știu că nu ești prieten apropiat cu bunele maniere și educația, însă în lumea civilizată când ești salutat, răspunzi. Băiatul, strânse pumnul și închise pleoapele înainte de a se întoarce în sfârșit spre cei trei. Privi leneș spre Giovana căreia între timp, zâmbetul îi dispăruse de pe buzele subțiri și apoi spre Kiro. 

—Nu știu foarte multe despre bunele maniere, recunoscu el fără niciun chef, dar în același timp sunt destul de sigur că a fi femeie și a te cățăra ca o iederă pe orice gard( bărbat ) disponibil,  nu este tocmai o definiție a educației. Buzele lui Kiro se între-deschiseră de uimire și privi aproape din reflex spre Sofia, care clătină imediat din cap, dar înainte să apuce să nege că despre ea ar fi vorba, Chima vorbi din nou.

—Nu te uiți în direcția corectă. În acel moment, Giovana izbucni într-un râs isteric și-și lăsă capul în palme.

—Despre mine vorbește, zise ea când își reveni puțin, dar apoi reluă sesiunea de râs. Kiro o urmărea pe jumătate degustat și pe jumătate confuz. Sofia, pe de altă parte își dădu imediat seama că Giovana din nou fumase prostia aia urât mirositoare pe care o primise de la un african cu o seară în urmă și pur și simplu nu-și dădea seama de cât de tare este jignită.

Iubind pe ritmuri africaneUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum