Iubind pe ritmuri africane

Capitolul XII

Își împachetă hainele cu grijă, meditând dacă nu cumva uitase ceva. Pe Elgonan femeile nu prea purtau pantaloni, așa că-și luase o singură pereche, destul de convinsă că nici pe aceea nu o va purta. Geamantanul era plin ochi cu rochii, fuste și câteva pălării din paie. Surioara ei de numai nouă ani, Lidiana își băgă nasul peste tot și vru să vadă personal tot ce împachetează sora ei mai mare. Cum Sofia așeza o piesă în geamantan, ea o scotea și o studia cu atenție, după care dădu verdictul: are rost să o ia cu ea sau nu. Sofia îi dădu ascultare pe față, dar după ce micuța ieși din cameră, oricum făcea cum credea ea că e mai bine.

— Sofia, i se adresă mama ei, stând în pragul ușii. A venit Leo, o anunță pe un ton detașat și ușor trist. Sofia cu Carole erau foarte apropiate și fata îi povestea mereu totul, prin urmare era la zi cu înstrăinarea celor doi parteneri de cuplu. Leo o salută respectuos pe femeie, dar nu cu zâmbetul larg cu care o obișnuise, iar Carole nu rămase deloc uimită de răceala lui, ba din contră, i se păru foarte naturală. Sofia închise geamantanul și se întoarse spre el încercând să-și ascundă incomoditatea.

—Când pleci? o întrebă direct și se așeză pe marginea patului.

—Diseară, răspunse ea și speră să spună acum Leo ceva, ca să evite instaurarea liniștii apăsătoare. Băiatul apucă colțul pernei și începu să se joace absent cu materialul. Și când te întorci?

—Nu știu, răspunse ea sincer. Atunci ușa se deschise și Lidiana dădu buzna înăuntru cu o fustă lungă în mână. 

—Uite ce ți-am... oh, bună Leo, îl salută zâmbăreață și vru să se apropie de el, dar Sofia o opri. 

—Lidiana, te rog să ieși puțin afară, îi zise și zâmbi vag pentru a-i semnala că nu pe ea este supărată. După ce termin de vorbit cu Leo, continuăm bagajul, o asigură încercând să pară cât mai naturală.  Copila dădu din cap ascultătoare și ieși din cameră. Câteva clipe mai târziu, cei doi o auziră strigând-o pe Carole să vină să vadă fusta pe care o alesese pentru Sofia.

—E un copil drăguț, făcu Leo doar pentru a spune ceva. Dintr-o dată nu  mai găsea rostul vizitei sale și mai ales acestei conversații care doar îngreuna situația pentru amândoi.

—Tu când pleci? 

—Când vine profesorul Toptunov, probabil luna viitoare, zise el și apoi tăcu pentru câteva clipe, dar Sofia, încordată la maxim, avu senzația că trecură câteva ore. Pot să te întreb ceva?

—Sigur, răspunse ea și se sprijini de pervazul geamului care dădea spre grădina cu flori a tatălui său.

—Te rog să fii sinceră. Care este motivul real pentru care vrei să te întorci acolo?

—Ți-aș spune adevărul și anume dorința mea de a ajuta acea comunitate, dar nu m-ai crede.

—De ce spui asta? o întrebă Leo și Sofia avu senzația că-i urmărește fiecare micro gest, lucru care o făcu să se simtă și mai agită.

—Simplu. Ți-am mai spus motivul de câteva ori. Dacă mă întrebi din nou, e clar că  nu ai încredere în mine. Leo, rosti ea înainte să apuce el să vorbească, îți voi spune doar atât și cu asta sper că vom încheia subiectul: niciodată nu aș da atâția bani și nu aș face atâta drum, într-un asemenea loc, pentru un bărbat pe care abia-l cunosc.

—Da, răsuflă Leo și își ciupi nervos lobul urechii, probabil sunt doar paranoic, dar totuși... Sofia, rosti el, lăsând subiectul la o parte, cui i-ai cumpărat ceasul acela de care vorbea Kiro?

—Speram să fi lămurit acest aspect când ți-am răspuns la întrebarea anterioară.

— Ce răspuns discret, afirmă Leo și spre ghinionul său, Sofia nu comentă deloc. I-lai dat lui Chima?