Iubind pe ritmuri africane

Capitolul XVI

                Continua să-l ignore la suprafață, dar în interiorul său fu mai mult decât tulburată. Chima era cu siguranță un om greu de înțeles, poate chiar imposibil pentru cineva ca ea, o persoană care nu avusese de-a face cu indivizi dificili. Voia să o facă pe supărata și fu destul de convinsă că funcționează, dar în același timp, și-ar fi dorit să comunice cu el, mai ales că era o rară ocazie în care băiatul cu leul părea deschis spre o conversație.

—Sofia...

Înlemni când simți atingerea rece a mâinii lui pe brațul ei. Înghiți în sec, dar nu se întoarse să dea ochii cu el, nu găsi puterea necesară și din nou se ura pentru slăbiciunea ei. Spre uimirea Sofiei, nici măcar nu fu nevoită să facă ea ceva, pentru că mulatrul, o întoarse spre el, suficient de violent pentru a-i tăia respirația pe moment. Sofia îl privi aproape speriată, dar nu se răsti la el, pentru gestul atât de dur, fiind curioasă să vadă ce are de gând să facă. Chima deschise gura, dar o închise la loc și frustrarea i se putea citi pe chip. Era evident că nici el nu știa cum să se comporte, vruse să-i spună ceva, dar cuvintele nu se puteau forma, efectiv. Atunci, învins, renunță la a mai încerca să se exprime în cuvinte și își apropie chipul de al ei. Mâinile-i își croiseră drumul spre maxilarul ei bine definit și privirea lui nu o slăbea pe a ei. Involuntar, ajutată foarte puțin de vârfurile degetelor mulatrului, Sofia ridică bărbia și buzele ei ajunseră la nivelul gurii lui, fără să se atingă, însă. 

—Dacă mă lași așa și fugi pe ușa aia, poți uita de mine, rosti fata aproape fără să-și dea seama, dar el nu părea să proceseze cuvintele, ci mai degrabă arăta cufundat în gânduri, ca și cum ar încerca să cântărească opțiunile pe care le avea.

—Nu te las așa, zise în cele din urmă cu o voce ușor răgușită și imediat după, își contopi gura cu a ei, mult mai hotărât de această dată. Sofia se încordă la maxim, nevenindu-i să creadă că făcuse asta, dar buzele lui umede o făcură imediat să se relaxeze și să se concentreze numai la momentul acela magic. Își duse mâinile la ceafa lui și-l trase mai aproape, lipindu-i corpul de al ei. Nu rupseră sărutul până ce nu simțiră că rămân fără aer.

—De ce-ai făcut asta? îl întrebă confuză, îngustându-și pupilele.

—Nu știu, ridică el din umeri și apoi zâmbi mai sincer ca niciodată. Important e că m-ai lăsat. Încă mai vrei să plec? întrebă șoptit, plimbându-și degetul mare de-a lungul buzelor ei.

—Cred că am putea să mergem la plimbarea aia, răspunse fata și-și întinse buzele într-o linie subțire.

         Vântul răcoros adia ușor și când Sofia privi în sus, observă că nu se vede nicio stea pe cer, semn că norii de ploaie nu se risipiseră încă. Își aminti apoi, că mulatrul îi spusese că e anotimpul ploios, deci ar cam trebui să se obișnuiască cu vremea aceea. Privi peste umăr, vrând parcă sa se asigure că-i încă în spatele ei și că nu dispăruse ca prin minune, lucru care nu ar fi șocat-o chiar așa de tare, având în vedere firea lui. Suficient de ciudat, de când se sărutaseră îl simțea și mai străin ca până atunci, ca și cum nu ar mai ști cum să-l abordeze sau ce discuție ar putea să deschidă. El, pe de altă parte părea foarte relaxat, dar Sofia crezu sincer că doar știe să se prefacă foarte bine. Chima, însă, nu juca un rol, el chiar lăsase sărutul lor în urmă și gândul îi zbură la Zuri și la faptul că nu apucase să-i gătească în ziua aceea. În afară de asta, mai exista un gând care nu-i dădea pace și anume, tentația de a pune în practică sugestia lui Tijani, sugestie doar verbalizată de acesta, deoarece de gândit, se gândise și el la asta. Sofia putea fi un bilet spre libertate și o viață mai bună pentru el. Ce-ar fi putut să ceară mai mult de la Dumnezeu, decât un nou început la Rio de Janeiro? Se plesni mental. Ce ar face în cazul acesta cu Zuri? Bătrânul nu ar fi părăsit Africa niciodată și de fiecare dată când vorbea despre perioada petrecută în Brazilia, adăuga că e mult mai bine acasă. Nu putea să plece fără el și pe moment se simți extrem de vinovat la gândul că uitase de el. În același timp, nu voia să profite nici de Sofia. Fata nu merita. Nu cunoștea el foarte bine firea omului, mai ales firea unei femei, dar fu mai mult decât convinsă că Sofia este o persoană bună.