Iubind pe ritmuri africane

Capitolul XXXVIII

                          Între timp, se întoarse în casă și tatăl lui Tijani, probabil auzind discuția sau cel puțin exclamația lui Chima când îl informase pe fiul său că va fi tată. Îl felicită și el, bătându-l pe umăr, fiind puțin pe lângă subiect și apoi se scuză față de cei doi, motivându-se că trebuia neapărat să facă un duș. Căldura de afară era insuportabilă. 

— Hai să-ți dau un pahar cu apă, se oferi Tijani, ridicându-se de la masă. Probabil te-ai deshidratat total la cum ai alergat. Chima nu refuză, abia acum, când prietenul său o spusese cu voce tare, realiză că într-adevăr îi era tare sete. Dădu pe gât tot paharul din trei mari înghițituri și închise ochii, revitalizat.

—Mulțumesc, zise, punând paharul pe masă. Acum, spune-mi ce să fac. Sofia îmi cere să mă duc în Brazilia, ceea ce nu prea îmi surâde. Nu vreau să dau ochii cu familia ei și adevărul este că, lăsând la o parte bucuria mea, nu prea îmi vine să dau ochii nici cu ea. 

—Dacă vrei într-adevăr să fii tatăl acestui copil, cel puțin cu ea va trebui să dai ochii, zise Tijani și închise geamul, având impresia că încăperea nu se răcorise deloc, ba chiar din contra. Arșița de afară, pătrundea prin geamul deschis.

—Aș putea s-o aduc aici, nu-i așa? Ar fi mai simplu.

—Nu știu, nu mă pricep la femeile însărcinate, dar sunt destul de convins că nu ar trebui să se deplaseze. 

—Eu nu pot să merg acolo, zise Chima, cu privirea plecată și o voce plină de regret. Știu că nu voi fi acceptat. Nu am statutul lor, nu am condițiile lor și nici măcar rasa nu o împărtășim. 

—Vorbești ca și cum familia Sofiei ar fi milionari. Sunt oameni simpli, îi reaminti Tijani. Poate au mai multă școală ca tine, dar atât. Chima, ai găsit o scrisoare lângă pat. O scrisoare de la Leo. Dacă nu te duci, Sofia se va împăca cu el și automat,  brazilianul acela va deveni tatăl copilului tău. Asta vrei? Nu ai pierdut suficiente lucruri? Vrei să pierzi dreptul de a fi tatăl copilului tău?

Cuvintele acestea acționară asupra mulatrului asemenea unei găleți plină cu apă înghețată, turnată în cap. Își privi prietenul, mai întâi cu neîncredere, apoi cu groază. Sări de la masă și adoptă o conduită amenințătoare.

—Normal că nu, nimeni nu-mi va lua copilul și în niciun caz brazilianul acela nenorocit, zise, subliniind cuvântul „nenorocit", amintindu-și de ura și frustrarea pe care le resimțea de fiecare dată când o vedea pe Sofia de mâna cu el.

—Atunci, du-te după ea, ridică Tijani din umeri susținându-și obrazul cu pumnul. Nu trebuie să rămâi acolo. Te duci, vezi cum stau lucrurile, ce așteaptă ea de la tine și te întorci. Poate se întoarce și ea sau poate nu. Du-te și vezi.

—Nu are dreptul să se apropie de ea, îl ucid, zise, așezându-se la loc și-și cufundă chipul în palme.

—La un moment dat, în trecut, tu ai fost cel care nu avea dreptul să se apropie și totuși ai făcut-o.

—Am vorbit cu ea, atât, nimic mai mult, i-o tăie Chima.

—El nu știe asta. Noi oamenii suntem orgolioși, prietene. Poate brazilianul se gândește „tu mi-ai luat fata, eu îți iau copilul."

—Nu se va întâmpla asta, zise cu voce tremurândă de furie. 

—Foarte bine. Atunci, du-te săptămâna viitoare în Brazilia. Următorul vapor cu mărfuri pleacă joi. 

—Mai e ceva, zise Chima oftând. Nu prea îmi vine s-o văd nici pe ea. Încă mai sunt supărat  din cauza reacție ei.

—Chiar, îi sări Tijani în vorbă. De ce a plecat așa brusc?