Iubind pe ritmuri africane

Capitolul VII

După cum era de așteptat, a doua zi după ce-i așezase toate medicamentele pe noptieră, Zuri îl luă la întrebări. Voia neapărat să afle de unde făcuse rost de atâția bani. Știa cu aproximație prețul medicamentelor sale și era conștient că este unul mare. Chima, după ce se prefăcu de câteva ori că nu aude, încercă să schimbe subiectul, dar bătrânul era de neînduplecat.

- Mi-a dat Tijani, spuse într-un final și speră că bărbatul nu va pune alte întrebări. Se simțea prost că trebuia să-l mintă, mai ales pentru că Zuri îi repetase din prima zi să nu-l mintă niciodată, dar ce putea să facă? Avea nevoie de bani și nu putea să-i obțină pe cale legală într-un timp atât de scurt, mai ales că el oricum nu făcea niciodată nimic pe cale legală.

-De ce nu-mi vine să te cred? îl întrebă fără a rupe contactul vizual cu mulatrul care se juca nervos, dar discret cu degetele sub masă. Și încă mai aștept să-mi povestești din ce îți vin ție banii. Nu știu de ce, dar presimt că va fi un subiect de conversație foarte interesant și nu vom termina în două minute. Chima recunoscu amuzamentul ascuns din tonul lui Zuri și brusc se simți mult mai relaxat și zâmbi puțin vinovat. Ce zici,puștiule, continuă bătrânul, luându-l de după umeri, faci ceai din zahăr ars într-o seară și îl aduci și pe Tijani al tău. Sunt foarte curios să vă aud pe amândoi. Sunt bătrân și plictisit de viață, tare mi-ar plăcea să aud o poveste despre Robin Hood. Mai ții minte când erai mic cât îți povesteam despre faimosul personaj britanic, care fura de la bogați ca să dea săracilor?

- Da, țin, răspunse jucându-se absent cu un capac din plastic găsit pe masă.

- Te inspiră cumva în „carieră?" Chima se simți încolțit, dar amuzamentul încă se afla în vocea lui Zuri, iar reproșul lipsea cu desăvârșire.

- Nu, răspunse la fel de detașat, dar vru să se ridice cât mai repede de pe marginea patului. Căută rapid un pretext oarecare și-l găsi aproape instantaneu. Mă duc să-l hrănesc pe Sila.

-Nu, îl opri Zuri imediat. Vreau să-mi spui ceva. Ai de gând s-o cauți pe fata aia, braziliana?

-Nu, de ce aș face asta?

- Pentru că mâine pleacă și sunt șanse să nu se mai întoarcă niciodată. Nu înțelese de ce, dar acest comentariu, această realitate îi dădu o stare foarte neplăcută. Încercă să înghită nodul proaspăt format în gât, dar nu reuși.

-Logic că va pleca pentru totdeauna, zise după ceva timp și nu încercă să-și ascundă acea stare vecină cu un început de tristețe. E logodită, se mărită în curând și nu ar avea niciun motiv să se întoarcă aici.

-Logic că nu are, vorbi Zuri fiind total de acord cu Chima, dar ar putea să aibă, nu-i așa? Speranța din tonul bătrânului îl făcu să se întoarcă din ușă. Știa cât de tare acesta își dorește ca el să-și găsească pe cineva. Cu siguranță era conștient de aventurile lui cu fetele de pe Elgonan, dar avea alte așteptări de la cel pe care-l crescuse cu atâta devotament și răbdare.

- Zuri, fata asta, Sofia, e logodită și pare să-și iubească alesul. Ambii au facultate, ambii visează la o carieră. Au venit în Africa să se distreze, au ajuns aici fără să vrea și mâine vor pleca și nu se vor mai întoarce niciodată. Eu ce am? Eu ce sunt? Sofia e mai mereu în compania lui Kiro, iar eu sunt mai mult decât conștient de cum vorbește omul acela despre mine în fața ei.

- De câte ori te-a căutat și a inițiat conversația cu tine?

-De multe ori, răspunse, dar nu-i plăcea unde bate Zuri. Nu-i plăcea din simplul motiv că el era convins că sunt simple aiureli, izvorâte din dorințele bătrânului de a-l vedea fericit.