Iubind pe ritmuri africane

Capitolul XXXII

          Noaptea aceea, Chima nu și-o petrecuse cu ea și nici următoarea. Nu o căutase nici pe durata zilei. Reacția ei îl insultase și-l făcea să se îndoiască de faptul că era persoana potrivită pentru el. Dintr-o dată, ideea de a-și petrece viața alături de ea, nu-i mai surâdea. I se făcu dor de Zuri, un dor arzător și dureros pe care nu-l simțise niciodată până atunci. Avea nevoie de el, Zuri îl înțelegea, el știa prin ce trecuse și nu-l judeca pentru felul în care-i trata pe cei de pe insulă. Nu avea de gând să lase acest conflict relațional să-i stea în cale. În câteva ore, visul lui avea să devină realitate. Urma să se răzbune pe toată lumea.

Merse la mormântul lui Zuri și ca de fiecare dată, se opri și la cel al mamei sale. Își duse genunchii la piept și-și odihni bărbia pe ei. Nu voia să se gândească la nimic. Nu-l mai interesa nici Sofia, nici viitorul său, nici costul pe care avea să-l plătească pentru ceea ce  urma să facă. Se va răzbuna pentru tot ce i se întâmplase lui și pentru tot ce i se întâmplase mamei sale.

Bău două pahare de vin roșu din sticla adusă de Tijani. Avea nevoie de puțin curaj în plus. Să intre pur și simplu într-o clădire și să anunțe că toți sunt concediați nu era un lucru ușor. Îi mărturisi asta și lui Tijani în timp ce stăteau pe terasa casei, înconjurată de o perdea albă și fină al cărei scop era să țină insectele la distanță.

—Tu știi, prietene. Eu te susțin în toate, dar Sofia nu cred că este la fel de încântată.

—Nu pot și nici nu vreau să renunț la visul meu de-o viață pentru cineva. Nu aș fi renunțat nici pentru Zuri și nu voi renunța nici pentru ea sau oricine altcineva. Hai, să mergem.

                Pe măsură ce se apropiară de clădirea din lemn a hotelului, nodul ce i se formase în stomac încă de când plecase de acasă, se făcea mai mare. Îi tot veneau în minte cuvintele Sofiei „Dacă ai un gram de respect față de mine, nu vei concedia pe nimeni." Aerul era neobișnuit de rece pentru perioada aceea și vântul adia cu putere, ridicând nori de praf pe ici pe colo. Intră în incinta clădirii și Tijani îi urmă exemplul după câteva secunde, vrând să fie acolo pentru el, deși prietenul său nu-i ceruse asta. Imediat, toate capetele și privirile se întoarseră spre el. Chima se asigurase că nimeni nu va fi luat prin surprindere și prin urmare, cu siguranță fiecare știa ce se întâmpla.

Aruncă o privire în jur și primul chip pe care-l zări era cel al lui Kiro. Inspiră adânc, dar discret, sperând să-și ascundă anxietatea care-l copleșea. Dușmanul său stătea cu spatele rezemat de perete, cu bărbia ridicată și postură mândră. Nu vru să plece capul în fața lui, să se lase umilit de cel pe care-l detesta așa de tare. Totuși, în privirea lui se putea citi confuzia în starea ei cea mai fundamentală și primitivă. Se putea pune problema unei confuzii colective, căci ceea ce se afla în privirea lui Kiro, se afla în privirea tuturor. Cu toții aflaseră că hotelul îi aparținea acum lui, că-l cumpărase mai mult sau mai puțin în secret de la John Ben, care locuia pe Bentu, dar toată lumea se întreba cu ce bani. Cu siguranță bătrânul Zuri nu avea așa o avere.

Apoi, gâtul lui Chima se uscă brusc. Pe biroul de la recepție, stătea așezată pe jumătate, Sofia. Lângă ea se afla Jessie. Probabil venise în vizită sau poate era curioasă să vadă ce se va întâmpla. Privirea ei era singura care ieșea în evidență. Ea nu era confuză, doar dezamăgită și furioasă. Cu toate astea, nu spuse nimic, nu se făcu remarcată în mulțime. Rămase tăcută și aștepta nerăbdătoare să vadă ce va face.

— Nu are rost să vă prezint în detaliu cum stă situația, vorbi el și-și luă rapid ochii de la Sofia, pentru că nu ar fi reușit să vorbească coerent dacă se concentra la ea. Eu sunt noul patron și din păcate pentru voi, situația de față nu-mi surâde. Așa că vă voi ruga frumos ca până luni, toți, și atunci se întoarse aproape instinctiv, aproape fără să vrea spre Sofia, a cărei mimică îi spunea exact ceea ce îi spusese explicit cu câteva zile în urmă „dacă ai un gram de respect față de mine, nu vei concedia pe nimeni." Reluă, după ce înghiți nodul din gât: toți, în afară de tine făcu el semn cu capul spre Jessie și de tine, arătă spre Kiro,  să vă adunați lucrurile și să plecați de aici.