Sofia Fabellah, o braziliană de douăzeci și unu de ani, se îndrăgostește de misteriosul și rebelul Chima Fatsani, rezidentul asocial al unei insule aflate în inima Africii de Sud. Deși, din toate părțile i se spune că mulatrul sălbatic care crește u...
Îmi pare rău că a durat atat. Saptamana trecuta am avut parte de cel mai tragic eveniment din viata mea: mi-a murit bunicul, omul cu care eram extrem de apropiată. Avea alzheimer si a fugit noaptea de acasa. L-am găsit câteva zile mai tarziu, mort desigur. Voi incerca sa postez mai des acum, ca sa recuperez. Va rog, ca de obicei sa imi lasati cat mai multe pareri, chiar am nevoie să ma mai inveselesc putin si asta sigur m-ar ajuta:) Mai ales ca si mie mi-a fost dor de poveste, dar si de voi!
Si... o poza cu Chima;)
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Tijani vru să-l însoțească până acasă, dar Chima refuză, mormăind un „vreau să merg singur." Se simțea ciudat. Pe de o parte, era satisfăcut că cel puțin o persoană plătise pentru traumele sale din copilărie, dar pe de altă parte, niciodată nu bătuse un om în halul acela, iar acest lucru nu-l lăsa să adoarmă noaptea. Nu se putea însă opri acum. Ei nu s-au gândit de două ori înainte să-l rănească.
Când se trezi, își luă micul dejun și merse până la mormântul lui Zuri și al mamei sale. Pe Latasha nu o cunoscuse suficient de bine, dar fu convins că bătrânelul nu ar fi fost deloc încântat de isprava lui din noaptea trecută. Nici el nu era foarte încântat, dar ce putea să facă? Nu regreta nimic la urma urmei. Bărbatul a primit ce-a meritat. Smulse acele câteva buruieni crescute pe mormintele celor doi și se întoarse acasă, hotărât să-și gătească ceva pentru prânz. Îi era dor de Sofia și trebuia să admită că nu-i displăcea deloc traiul în casa familiei acesteia. Oamenii aceia erau poate puțin cam prea deschiși pentru gusturile sale, dar în niciun caz nu îi invadaseră spațiul personal.
Nu știa el să gătească foarte bine, dar Tijani îi lăsase un pește cu o seară în urmă și era destul de convins că putea să facă ceva cu el. Plus că mai avea și niște legume în grădină. Se hotărî rapid. Va prăji peștele și legumele împreună. Găsise niște condimente în bucătărie, lăsate acolo de Sofia și se puse pe treabă.
În timp ce mânca, nu se putea concentra la gustul preparatului său, care nu-i ieșise prost deloc și chiar îi trecuse prin minte să se laude Sofiei cu asta. Chima se gândea doar la ce avea de făcut în seara aceea. Planul era destul de complicat, deși nu imposibil. În orice caz, renunțase la ideea cu Sila. Nu-și putea permite să piardă prea mult timp. Nana trebuia să plătească și trebuia să plătească în ziua aceea. Era ultimul descendent al familiei Fatsani și trebuia să-i răzbune pe toți înainte de a pleca pentru totdeauna de pe insula aceea. Nu voia să se întindă prea mult. Ratase prea multe lucruri frumoase din cauza circumstanțelor care mai niciodată nu erau favorabile pentru el. Nu voia să stea pe Elgonan luni întregi, în timp ce sarcina Sofiei înainta fără ca el să fie prezent.
Se culcase pentru vreo două ore. Planul său era unul intelectual și unul care ar trebui să-și atingă țelul și anume răzbunarea pe Nana, într-un mod mai indirect, mai dureros. Când se trezi fuse deja pe înserate. Își târî picioarele până la dulap și scoase de acolo, o cămașă neagră, pantaloni negri și o curea neagră. În ziua aceea sufletul lui era mai negru ca niciodată și voia ca trupul și vestimentația să exprime asta. Era conștient că avea el un farmec aparte, chiar dacă nu-și dădea seama care era sursa acestuia.
