Femeia lui Vaughn

Introducere - Miza

  La radio, tocmai se difuzau ultimile știri despre o organizație mafiotă, capturată de un temut șef din Brigada Antidrog. Bărbatul auzise destul și numai ceea ce îl interesa. Schimbă frecvența cu interes pe un post de muzică clasică, respectiv o arie de-a lui Chopin și se tolăni pe fotoliul său de piele, cu funcția de masaj. Paharul se golise și făcu un semn subtil cu mâna, să fie umplut la loc cu cea mai bună băutură, un lichior special, adus din Franța, apoi se concentră la sunetele viorii, închizând ochii. Era unul din momentele lui preferate de relaxare și nici mort n-ai fi îndrăznit să-l întrerupi.

  Un ciocănit scurt în ușa metalică și antifonată se auzi ca prin vis și bărbatul făcu semn cu două degete omului său, să vadă cine e. Din prag înaintă un bărbat zvelt, cu plete, ochi negri întunecați și mustață, purtând pălărie și costum gri fără haină, având mânecile cămășii suflecate, lăsând un tatuaj indescriptiv să se vadă pe mâna stângă.

— Dacă...

— Șșt! a spus bărbatul din fotoliu și nou venitul se așeză tăcut, în fața acestuia.

  După cinci minute de schimbat un picior pe celălalt, insul cu pălărie, oftă ușurat când aria se termină și bărbatul în jur de vreo cincizeci de ani, deschise ochii  privindu-l cu interes de această dată.

— Tony... să întrebi înainte să intri de acum... Nu-mi place să fiu întrerupt din masajul meu și să astupi aria lui Chopin. Vrei să rămâi fără pălărie?

— Scuză-mă Vaughn, tocmai am aflat că oamenii tăi au fost prinși...

— Știu..am aflat, a spus oftând și își mai turnă un fund de pahar. Măcar n-a fost reținută și marfa. Ar fi fost mult mai rău...

— Ce vei face? Îi vei lăsa la pușcărie?

— Dacă n-au știut să ducă operațiunea la bun sfârșit, își vor ispăși pedeapsa. Voi găsi oameni mai responsabili.

Tony se gândi că e o oportunitate nemaipomenită să lucreze pentru Vaughn, crezând că știe ce face și că poate să o facă. Orgoliul bărbătesc îi dădu ghes.

— Șefule, lasă-mă pe mine să o fac!

Vaughn înflori deodată la față și pufni în râs.

— Ce să faci mă?! Băi, dacă tu crezi că vreau să-mi arunc marfa pe geam, te înșeli. Ai putea să faci tu, ce n-au făcut ceilalți patru?

— Voi încerca și voi reuși. Găsesc eu o soluție...

  Vaughn îi întoarse spatele după ce se ridică din fotoliu și privi prin fereastră către alee, zâmbind viclean. Știa că Tony avea potențial și era un om responsabil. O, da! Avea multe calități și o responsabilitate foarte mare, pe care Vaughn voia să o preia el însuși. Se gândi o dată, de două ori. Intențiile lui erau bune, dar nu foarte apreciate, așa că trebuia să facă ceea ce făcea de obicei, obținea orice își dorea, cu orice preț.

— Hmm, răspunse el într-un final și se așeză la loc.
 
  Tony spera să accepte, fiind sigur de puterile sale și de devotamentul său. În lumea lor, era ceva obișnuit să-și dorească să lucreze pentru cel mai mare. Își împreună mâinile frustrat și așteptă cu nerăbdare răspunsul.

— Măi băiete...dacă tu îmi produci mie pagube...cum le vei plăti? E vorba de valori de milioane de dolari, nu de câteva amărâte de sute...

— Dacă reușesc, Vaughn, nu va fi nevoie de plată și nici nu vor fi pagube...

— Băi, tu știi cum se spune, punem răul în față, ca să fie bine... E normal să mă interesez cum vei plăti paguba posibilă, nu-i așa?

     Tony se gândea la o posibilă pagubă. Dacă ar da-o în bară, n-ar avea cu ce să plătească și la pușcărie nu voia să intre, fiindcă n-ar mai avea cine să o întrețină și să plătească studiile scumpei lui, Sofia.

— Băi Tony, eu știu că tu ești un băiat de cuvânt și cu simțul responsabilității, de aceea, îți propun un pact. Uite, spuse Vaughn aprinzând un trabuc și gesticulând des, te însărcinez pe tine cu treaba asta. Ok?

Tony dădu din cap, așteptând continuarea.

— Dar...dacă îmi faci pagube și rămân în pierdere... Sofia va fi a mea!

— So-So-Sofia? Sora mea?

— Exact!

— O, nu, gemu Tony cu fața în palme, sora mea m-ar urî pe vecie...nu pot să-i fac una ca asta...

— Hei, ușurel băiete, îl liniști Vaughn, nu ai de ce să-ți faci griji, doar vei face treaba ca la carte. Eu ți-am spus doar urmările în ceea a ce te bagi, cum se va termina dacă marfa nu ajunge la destinație. Asta, bineînțeles dacă ești destul de capabil s-o faci.

    Tony se gândi la opțiuni și la ceea ce putea face. Voia să facă treaba și era sigur că o putea finaliza cum trebuie, dar dacă eșua, Sofia va trebui să se căsătorească cu el. Asta ar fi o lovitură strașnică pentru frumoasa lui soră și un blestem pentru el, dacă ea nu-i va mai vorbi niciodată.

În paralel cu hotărârea lui Tony, Vaughn are și el planurile lui, de la care mai mult ca sigur nu se va abate și nu va renunța la dorința de a o lua pe Sofia de nevastă. În planul său șiret, cărțile sunt făcute și orice decizie va lua Tony, într-un fel sau altul, acea fată va fi femeia lui, iar el ce își propune, își și îndeplinește.

— Deci? Ai renunțat deja băiete? Vaughn îi gâdila orgoliul și dădea roade tactica acestuia.

— Ba deloc, sigur că voi face treaba. Eu am două vorbe la un loc și dacă am spus că mă duc eu, mă voi duce.

— Perfect! Voi pune doi oameni să te informeze locul de unde o vei ridica.

  Tony bătuse palma cu Vaughn, crezând că pariul celor doi va fi câștigat de el și că totul va intra pe făgașul normal imediat ce îi va dovedi lui Vaughn ce om de afaceri capabil este.

Ușa se închise în urma lui Tony și pe ea, intră Mario, mâna dreaptă a lui Vaughn.

— Noutăți, șefule?

— A mușcat momeala...răspunse Vaughn trăgând un fum din trabuc. Chiar a crezut știrea de la radio, ai făcut o treabă bună Mario. Prostul! Cât de încuiat să fii, să crezi că aș putea fi eu păgubit?

— A vrut să facă el schimbul?

— Exact cum am crezut! râse cu poftă și cu mulțumire.

— Miza?

  Vaughn se ridică în picioare, stinse trabucul și zâmbi gândindu-se deja la următoarele mișcări.

— Adu o șampanie, Mario, mă însor!