Femeia lui Vaughn

Ce ascunde Eli?

  Mario și Sofia ticluiseră un plan riscant prin care să scape de Vaughn și să plece cât mai departe. Deși ajunseseră la o concluzie unanimă, fata nu era sigură că va putea să-și îndeplinească partea ei de plan. Nu avea nici fizicul lui Mario și nici puterea lui psihică să joace roluri incredibil de reale. Se îndoia puternic de abilitățile ei, sfârșind din nou prin a se întrista în fața lui.

— Nu te teme draga mea, totul va fi bine! Mă voi ocupa îndeaproape de fiecare pas din plan și mă voi asigura că totul va merge exact cum ne așteptăm. Noi nu facem nimic greșit în afara faptului că ne iubim, iar asta nu e o greșeală!

  Mario îi cuprinse fața în palme și o sărută pe frunte.

 

(•••)

  Sofia aștepta în salon să apară Mario de pe unde era plecat, când apăru Eli. Această apariție îi cam încurcase puțin treburile, dar spera să dispară la fel de repede cum și apăruse. Începuse să-i displacă atitudinea lui de câte ori încerca să se bage în seamă cu ea. Se ridică de pe canapea să plece când îl văzu apropiindu-se, dar el se opri în fața ei, blocându-i calea.

—  Știu că mă eviți, nu poți trece o dată peste? îi zise el cu brațele încrucișate.

— Îmi pare rău dacă simți asta, dar mi-am amintit că am ceva important de făcut! Mă scuzi, te rog, îl anunță Sofia politicoasă, dar el o opri din nou punându-se în calea ei.

— Eli, termină! Nu te mai purta așa și dă-mi pace!

— Dar cum mă port? Cum mă port eu sau tu? Cred că ar trebui să avem o discuție lungă noi doi și să lămurim neînțelegerile astea...rosti bărbatul pe un ton suspect, ce o făcu pe Sofia să se roage în gând să apară Mario sau chiar Vaughn.

— Am treabă ți-am zis, lasă-mă să plec!

— Treabă... În casa asta, nu există treabă pentru tine. Vino să discutăm în liniște, în grădină, o invită Eli apucându-i ușor brațul, dar ea îl retrase și se dădu înapoi doi pași.

— Nu merg nicăieri cu tine, te rog să nu insiști. Dacă ai ceva de spus, îmi poți spune aici.

— Nu pot, trebuie să vorbim între patru ochi...

  Ultima frază îi trimise un fior rece pe șira spinării, ce o făcu să tremure în loc. Începea să se și teamă de el într-o anumită măsură. Norocul ei era că pe ușă intrase Vaughn, hotărât să le transmită ceva, ce-i tăiase suflarea fetei. Credea că sosirea acestuia o va scăpa de așa zisa ” discuție ” cu Eli, însă Vaughn doar ajutase la îndeplinirea dorinței lui Eli.

— Ce bine că sunteți aici amândoi! Chiar voiam să vă chem...Am închiriat cel mai mare restaurant din oraș unde se va oficializa cununia și unde vom da curs petrecerii. Vreau să te ocupi tu de organizarea acesteia, scumpo! Nu trebuie să faci nimic, decât să dai ordine ca totul să iasă după bunul plac, ce spui?

Asta mai lipsea, să refuze...că și așa avea destule pe cap. Voia să întrebe de Mario ca să plece mai repede de lângă Eli, dar acesta sări imediat cu propunerea de a o duce el și inima fetei începea să pulseze puternic de frică.

— O duc eu, unchiule. Poate mai conversăm pe drum, să ne împrietenim că nu prea am apucat să vorbim...

— Chiar te rog, oricum Mario e trimis în altă parte cu alte treburi și nu am pe cine să mă bazez...mă grăbesc acum să mă întorc la treburile de la firmă, dar păstrăm legătura, adăugă Vaughn în fugă și plecă din nou.

  În salon se făcuse liniște deplină, între Sofia și Eli. Fata se uita urât la el, dar și bărbatul o sfidă cu privirea, intimidând-o foarte tare. Nu putea suspecta ce-i trecea lui prin minte, dar era sigură că nimic de bine. Cât despre gândurile lui, avea să le mărturisească Sofiei imediat ce va coborî puțin scutul protector care nu-i permitea să deschidă o conversație pașnică cu aceasta.

— Ai vrut să scapi, dar n-ai reușit. Să mergem, să vorbim fără priviri urâte, se poate?

  Sofia pufni nervoasă că nu putea să riposteze deloc în fața deciziei lui Vaughn și plecă împreună cu Eli.

Voia să urce în spate, astfel evitând privirile și discuțiile inconfortabile, dar Eli îi intuise intenția și o apucă de braț, dându-i un imbold să urce în față și nu unde voia ea.

— Încetează să te mai comporți ca o fetiță încăpățânată și arogantă! De ce nu vrei să vezi dincolo de imaginea din fața ta? Se răsti Eli pornind mașina de pe loc.

— Poate pentru că nu văd nimic dincolo de imaginea din fața mea...încercă ea să-l jignească pe ocolite. Te porți urât cu mine, vrei să păstrezi distanța față de toți dar tot mă împungi cu vorbele tale ca și cum ai vrea totuși să te descopăr, dar ce să vezi?! Nu vreau să fac asta! Vreau să mă lași în pace! Regret că ai trecut prin atâtea și pentru faptul că ai avut nevoie de transplantul acela, dar nu vreau să știu mai multe despre tine! Nu-mi inspiri încredere și din nou ajungem în același punct...

— Dar trebuie să știi! Din cauza încăpățânării tale și a atitudinii indiferente, mă forțezi să-ți spun mai mult decât trebuie să știi ca să nu te mai ferești de mine!

  Sofia se uita în sfârșit la el consternată. Despre ce putea fi vorba și de ce se enervase așa de tare? De ce conta atât de mult pentru el dacă erau ei doi prieteni sau nu?

  Eli chiar simțea că-i explodează capul. Călcă pedala de accelerație cu putere, aproape zburând pe asfalt și mai veneau și mașini din față. Sofia se panicase și aproape îi venea rău.

— Eli potolește-te și încetinește! Oprește acum că ne vei ucide pe amândoi! țipă Sofia cu groază. Bine, te ascult, vorbim, doar oprește acum!

  Eli atât voia să audă. Puse o frână bruscă și se dădu jos pe marginea autostrăzii puțin populate. Fata coborî și ea dinnma