Femeia lui Vaughn

Captivă în viața lui Vaughn

    Vaughn părea să se distreze de minune fiindcă șiretenia lui izbândise, însă nu era totul la fel de îmbucurător și pentru Sofia care plângea de nervi în mașină, alături de el.

  Cu câteva minute înainte, Vaughn se ținuse de cuvânt și îi arătase ceea ce i-a promis. A scos telefonul și i-a arătat un filmuleț cu fratele ei legat de scaun, într-o încăpere întunecoasă pâlpâind doar o lampă deasupra. Era lovit continuu și foarte distrus atât la față cât și pe corp. Sofia simțea că o dor toate. Pe lângă  faptul că inima îi era zdrobită, o dureau și ochii. Nu putea privi așa ceva, o asemenea cruzime și o imensă bestialitate. Se comportau cu fratele ei mai rău decât cu un animal și orice rău ar fi făcut la adresa ei, era prea crudă pedeapsa dată de Vaughn.

— Ești o bestie! Dă-i drumul imediat fratelui meu!

— De ce ți-ar părea rău pentru el, când el a fost de acord să te mărite, doar ca să aibe puterea la care tânjește de ceva timp...

— Socoteala asta e între mine și el! Nu ai niciun drept să te joci cu viața mea și a lui! Eliberează-l!

— Căsătorește-te cu mine și o voi face!

— Nu fac asta nici moartă!

— Atunci acesta e și răspunsul meu!

  Sofia se afla într-un impas. Nu putea permite ca fratele ei să moară din încăpățânarea ei, dar nici să îl ia de bărbat pe acel mafiot înaintat în vârstă. Nu avea de ales, avea o singură variantă și aceea era de a accepta oferta interlopului doar pentru a-și salva fratele. Chiar dacă era supărată de acum și pe vecie pe el, nu-l putea lăsa să moară ca un câine în nu-știu-ce cotlon al proprietății lui Vaughn.

  Mario era șoferul și auzea tot ce vorbeau ei în spate. Se uita cu regret în oglindă la Sofia și îi studia ochii triști, plini de suferință.

Fata oftă prelung ștergându-și lacrimile și îl privi cu scârbă pe bărbatul din fața ei.

— Bine...accept! Dar îi dai drumul fratelui meu.

— Nu așa stau lucrurile drăguță...până devii majoră, vei fi oaspetele meu, apoi după ce îmi devii soție îl voi elibera pe tăntălăul de frate tău!

— Nu a fost vorba așa...

— Desigur...Dar eu fac regulile pe care tu, domnișoară nemaipomenit de frumoasă, le vei respecta, fiindcă ghici ce? N-ai de ales!

Sofia înghiți nodul ce i se pusese în gât și încrucișă brațele dezamăgită, privind întunericul obscur de afară. Din acea clipă știa că viața ei se va schimba radical fără doar și poate. Fratele ei îi semnase vrând-nevrând condamnarea la nefericire pe viață.

— Dă-i bice, Mario! Viitoarea mea soție e obosită.

  Bărbatul încleștă mâinile pe volan frustrat din cauza imbecilității șefului său și porni mașina. Dragostea și simpatia lui pentru Sofia era nemărginită și pură. Ar fi făcut orice pentru fată dacă ar fi avut libertatea de a decide și dacă în ochii ei n-ar fi doar o marionetă de-a lui Vaughn.

   La vilă, Mara venise la Vaughn în toiul nopții și aflând de la o servitoare care îi era și verișoară că Vaughn lipsește, dar și că are un „oaspete special” la subsol, se gândi că e un prilej perfect să vadă cine e și apoi avu o revelație. Mai mult ca sigur era vorba despre Tony. Inima îi bătea nebunește la gândul că ar putea fi într-o stare deplorabilă sau chiar pe moarte.

— Nalla, trebuie să-l văd, ajută-mă! Te implor, tu știi unde e pază și unde nu, te rog din suflet!

— Mara, nu face asta, trebuie să pleci, șeful ar putea veni oricând și dacă află doar că ți-am spus despre asta, aș sfârși în locul acelui tânăr. Nici calitatea de verișoară nu mă poate îndupleca să mă dau de gol. Vaughn are încredere în mine și dacă profit de asta, m-aș duce singură la fund!

  Mara se lăsă pe vine plângând. Nu se aștepta să-l aducă pe Tony în pivniță. Din experiența ei vastă cu și despre intențiile lui Vaughn, știa că cei care erau duși acolo, ori îi tortura lovindu-i ori erau pe moarte și încă mai aveau nevoie de ei. Totuși, asta însemna și că probabil voia să o amenințe pe Sofia prin intermediul fratelui ei. Mara era o femeie căreia îi mergeau rotițele, dar de cele mai multe ori călca și strâmb din cauza istețimii ei.

— Mara, adună-te! Aud mașina șefului...du-te prin spate, nu te va vedea nimeni!

— Dar...

— Uite, dacă vrei să-l poți vedea, vorbește cu Mario. În ciuda firii lui serioase are o inimă mare...sigur te-ar ajuta.
 
   Mara se îndoia, dar în cele din urmă va recurge și la mila lui, din iubire pentru Tony. Nu o ascultă pe Nalla și se ascunse pe alee după un tufiș ornamental când auzi voci.

— Vreau ca viitoarea mea soție să fie tratată ca o regină, deci dați-i camera de sus și aveți grijă să aibe tot ce are nevoie, le porunci la două din iscoadele lui cu figuri posace și se înclinară cu respect în fața lui și a fetei. Sofia fierbea și clocotea la foc mic numai când auzea că o numea soție de câte ori făcea referire la ea. Se lăsă condusă în locul indicat de el. N-avea chef acum să facă pe sălbatica în mijlocul nopții. Avea nevoie de noi forțe, mâncare, baie și un somn lung. A doua zi avea să le arate ea pe cine au hotărât să prostească.

Vaughn îl însărcinase pe Mario responsabil cu Sofia. Responsabil de siguranța ei, de paza și de confortul acesteia, respectiv să fie în totalitate după fundul ei încoace și încolo. Când șeful lui se retrăsese împăcat cu gândul că în curând se va înfrupta din corpul delicioasei Sofia, trânti portiera la mașină bombănind.

— Nenorocitul! Parcă vrea să-mi răsucească cuțitul în rană! rosti printre dinți și privind absent în jurul lui.

Mara se înfuriase de gelozie. Nu-i mai convenea situația actuală. Își pierduse statutul de iubită întreținută. De când cu decizia lui Vaughn de a se însura, Sofia îi luase toate visele la averea acestuia. Voia tot ce deținea Vaughn să dețină ea împreună cu Tony. Rămânea întrebarea fără răspuns, să renunțe sau să lupte? Pentru bani sau pentru dragoste?

Când s-a furișat spre curtea din spate să plece nevăzută, o voce joasă o făcu să se oprească în loc, simțindu-și sângele răcindu-se ușor, ușor în vene.

— Ai văzut ce loc ocupi acum? Pentru ce mai lupți Mara? Vaughn nu a avut niciodată intenția să-ți lase ție  averea nici dacă ți-ai da viața pentru el...

  Era o lovitură puternică în egoul ei.

— Mario...nu-ți scapă nimic nu-i așa?

— Dar ție? Doar știi că nu te poți strecura ușor pe sub nasul meu... De ce ai venit? Să vezi ce viață a mai luat în captivitate?

— Am nevoie de ajutorul tău! Dar nu te gândi că-ți cer marea cu sarea...vreau să-l văd pe Tony.

— I-auzi! Dar ce te face să crezi că te voi ajuta? „Demnitatea” ta mă lasă rece! Alergi după doi iepuri și nu vei prinde niciunul! Du-te acasă!

— Dacă ai iubit și tu vreodată cu inima ta de piatră, ajută-mă să-l văd cinci minute. Fac orice!

  Mario se gândi la Sofia și la zâmbetul ei din ce în ce mai rar.

— Vino mâine la prânz. Toți sunt în pauză, iar Vaughn pleacă în afara orașului pentru o conferință.

Mara zâmbi mulțumind cu toată gura, uimindu-l pe Mario și se evaporă imediat.