Femeia lui Vaughn

S-a furat mireasa!

Ziua nunții...

Două ajutoare o îmbrăcau pe Sofia cu rochia de mireasă. Una o machia și cealaltă o coafa. Nu era tocmai genul de moment la care visase. Stătea pur și simplu pe scaun în fața oglinzii, tristă și dezamăgită de propria viață. Cel puțin așa se simțea în ansamblu, dar adevărul era că planul pus la cale de ea și de Mario era destul de periculos și ea destul de nerăbdătoare să treacă o dată peste toate ca să scape de nunta forțată și nedorită. Însă ce se va întâmpla dacă lucrurile vor lua o turnură complicată? Nu-și putea imagina ce s-ar întâmpla dacă ar sfârși împușcați sau sechestrați. Se cutremură din cauza acelui gând și începu să se miște în scaun stresată de situație și din cauza fetei care se chinuia să-i pună o diademă în păr.

— Gata, ajunge! Îi dădu Sofia mâna la o parte și se ridică de pe scaun. Vreau să rămân singură!

  Cele două fete se uitară una la cealaltă și apoi ieșiră pe rând, fără a o mai contrazice pe tema lipsei voalului.

O dată cu plecarea ajutoarelor miresei, apăru și Mario în camera restaurantului unde va avea loc cununia lui Vaughn și a Sofiei. Fără să-i adreseze vreun cuvânt, își exprimă șocul la impactul cu frumusețea ei, iar ea îi sări în brațe și începu să-l sărute.

— Mi-e frică...se plânse ea în brațele lui.

— Totul va fi bine...Ești cea mai frumoasă mireasă pe care am putut să o văd vreodată. Să nu plângi!

— Nu plâng. Ai reușit? Cum merge planul?

Mario ezită o clipă apoi își alese cuvintele cu grijă.

— Nu vreau să te sperii, dar va avea loc o mică schimbare.

— Cum? De ce? Ce s-a întâmplat?

— Tony a dispărut. Nu știu dacă l-a mutat cineva la ordinul lui Vaughn, dacă a scăpat singur sau dacă a fost ajutat să fugă...

— Nu ai de ce să te temi, fratele meu e în siguranță. Noi când plecăm?

Mario se întreba de unde atâta siguranță pe ea, însă fata îi promise că îl va lămuri, doar să fugă o dată.

— Te rog să nu mă întrebi acum de unde știu, vreau doar să plecăm o dată de aici și îți voi spune apoi.

— Bine, am încredere în tine, dar îți spun, nu va fi ușor. E multă pază. Ca să ieșim prin spate, trebuie să intrăm prin bucătărie și acolo, să sperăm că nu sunt pârâcioși de-ai lui Vaughn. Un prieten de-al meu ne va aștepta cu o mașină să ne ducă departe.

  Sofia era și mai bucuroasă știind că planul părea ușor, iar fratele ei fusese salvat de către Eli. În curând spera să fie liberă să-și trăiască iubirea alături de Mario, fără niciun impediment.

— Acum? rosti ea respirând sacadat cu o doză mare de neliniște și frică.

— Acum și pentru totdeauna, continuă Mario.

   Deschise ușa și se asigură că nu e nimeni, apoi de mână cu Sofia o apucă spre bucătărie. Acolo erau numai bucătari și bucătărese care se uitau la ei cam ciudat și unul din ei, care era chelner, o pornise deja către salon să-l înștiințeze pe Vaughn.

— Se fură mireasa! Așa e obiceiul, strigă Mario către bucătari când ajunseseră la ușa ce dădea în exterior.

— Ăsta nu e furt! Urlă Vaughn când informația ajunse la urechile lui. Trădătorii!!! Îi vreau morți sau vii! Nicio mireasă nu se fură înainte de cununie!

Mirele scoase arma nervos, speriind invitații și trase în sus.

  Mașina pregătită să fure mireasa și iubitul ei, era la o aruncătură de băț, peste drum cu șoferul care pornise deja motorul.

— Du-te și urcă în mașină, îi zise el.

— Dar tu ce faci?

— Mă asigur că nu mai iese nimeni pe aici, răspunse Mario și apucă o cutie de tablă pe care o propti în ușă, imobilizând și clanța totodată.

  Sofia țipa la el să vină mai repede fiindcă oamenii lui Vaughn dăduse ocol restaurantului și veneau spre ei în fugă. Mario nu mai apucă să urce în mașină fiindcă ploaia de gloanțe îl împiedicau să ajungă autoturism și îi făcu semn la șofer să pornească și să îl aștepte mai departe, la o intersecție. Sofia se împotrivea țipând la iubitul ei, dar șoferul acceleră împotriva voinței acesteia.

  Mario nu mai avea altă soluție decât să fugă pe jos printre mașini ferindu-se de armele furioase ce îi călcau pe urme și să se mai apere din când în când cu câte un foc.

  Sofia și prietenul lui Mario opriseră la intersecție să-l aștepte așa cum stabiliseră. Complicată și această treabă, fiindcă o parte din oamenii care îi vânau, porniseră pe urmele lor cu mașini și din nou începuse să tragă de la depărtare în aceștia. Câteva gloanțe găuriseră caroseria și un cauciuc, iar când în sfârșit ajunge și Mario la mașină, un glonț fatal îi ucide prietenul și rămân fără șofer.

  Fata începuse să țipe când sângele bărbatului îi pătase rochia și își dăduse duhul lângă ea, preferând să coboare din mașină si să fugă pe jos decât să fugă cu un cadavru lângă ea. Mario nu era atât de șocat de crimă, cât îl mustra conștiința din cauză că erau prieteni vechi și și-a riscat viața de dragul prieteniei lor și totuși, erau în criză de timp. O luă pe Sofia de mână și se infiltrară printre niște blocuri, fugind cât îi țineau picioarele. Fata tremura din cauza șocului și îl strângea pe Mario de mână, ca și cum viața ei depindea de el. Plângea de frică, se împiedica, însă Mario era acolo să o susțină.

La ieșirea dintre blocuri, o mașină cu geamuri fumurii îi luă prin surprindere și le tăie calea, frânând brusc. Instinctiv, Mario o împinse pe Sofia în spatele său, deși nu era nimic de care să se teamă.

— Haide, urcați! le strigă Eli de la volan.

  Mario încă avea dubii în privința lui și îl privea cu ură.

— Nu am încredere în tine! Tu ne vei duce la Vaughn...

— Nu vreau decât să vă ajut! Sofia are încredere în mine!

Mario se uită la iubita lui nelămurit și ea confirmă.

— Haide, are dreptate Eli!

Fata îl luă de mână și îl trase după ea. Nu mai avea timp să întrebe de ce, fiindcă în acel moment, Eli era scăparea. O urcă pe Sofia în spate și Mario se sui în față, fiind cu ochii în patru la orice lucru dubios în legătură cu Eli.

— Dacă am acceptat să mă urc în mașină la tine, am făcut-o pentru Sofia, nu fiindcă ți-am crezut vorbele. Ești rudă cu Vaughn și asta e mai mult decât suficient să nu mă încred în tine!

Eli știa că orice ar spune nu l-ar convinge și se limită la tăcere.

— Suntem urmăriți! răspunse Eli în schimbul altei replici așteptate de Mario.

— Unde mergem acum? întrebă Sofia. Dumnezeule, cum l-au ucis pe băiatul acela...se văită îngrozită.

— Ne lași în centru pe noi, se adresă Mario lui Eli.

— Nu se poate!

— Nu te-am întrebat dacă se poate...mârâi iubitul fetei.

— Mario, încetează te rog, nu face decât să ne ajute! Încercă Sofia să-l convingă.

— Dacă speri la fuga cu elicopterul, poți să-ți iei adio. Vaughn a aflat că ai solicitat unul și se întreba pentru ce anume, atunci când i s-a șoptit furtul miresei...

Mario nu putea crede câte știa Eli și era și el curios de ce îi ajuta, apoi bănuia faptul că el l-a eliberat pe Tony dar gândurile acestuia fuseseră întrerupte de focuri de armă.

— Ți-am spus că suntem urmăriți! comentă Eli puțin irascibil și Mario încărcă un pistol, pregătindu-se să tragă.