Femeia lui Vaughn

Final

   În încăperea slab luminată, Vaughn își manifesta nemulțumirea față de reținerea lui și tot zbiera la paznic să cheme o dată pe cineva.

Eli se uita prin geamul-oglindă și zâmbea satisfăcut.

— Toată lumea afară, le ordonă el și încuie ușa să nu fie nimeni părtaș la discuția celor doi, iar pe Ramon îl luă cu el.

Vaughn încă făcea spume, când ușa s-a deschis și pe ea intră Eli mândru cu o cană de cafea.

— Ce e cu zgomotul ăsta, nu-ți place liniștea? îl ironiză tânărul.

   Ramon rămăsese lângă ușă cu mâinile împreunate la spate.

  Vaughn începu să se înfurie și mai tare.

— De ce ai venit și cine ți-a permis să intri? Trebuia să vină un polițist nu un dușman! Ieși afară!

— Calmează-te, unchiule...nu te aude nimeni. Încă nu înțelegi nu?

— Ba înțeleg foarte bine, ești un nerecunoscător! Te-am prețuit atâta timp, te-am dat la cele mai bune școli ca să primesc trădare de pe urma ta?

— Te înșeli, chiar sunt recunoscător. De asta ți-am permis să trăiești! Dar nu despre asta este vorba și ar trebui să-ți explic ca să înțelegi cine sunt eu.

— Ce vrei să spui? întrebă Vaughn privindu-l ostil.

— Eram mărișor. Cel puțin atât de mărișor cât să înțeleg că mi-ai ucis părinții...

— Nu ai nicio...

  Vaughn îl întrerupse, dar Eli continuă imediat.

— Dovadă?? Eu în persoană sunt dovada. M-am uitat prin gaura cheii exact când tata se prăbușea la pământ și apoi când ai ucis-o pe mama. Ce dovadă îți trebui când îți spun că am văzut cu ochii mei? Nu te-ai întrebat niciodată de ce trebuia să plătești mereu meditații fiindcă aveam note mici? Defapt eu nu învățam să conduc afaceri ci să capturez traficanți de droguri și să te închid pe tine. După ce am asistat la scena groaznică a morții părinților, mi-am dorit din toată inima să am puterea la mâna mea și să pedepsesc oameni ca tine. Și am reușit. Cât despre dovezi, am avut grijă să înregistrez conversațiile noastre despre ilegalitățile ce aveai de gând să le practici, precum și o grămadă de hârtii ce le poți numi biletul tău către închisoarea pe viață.

  Bărbatul își pierduse cuvintele în fața replicii lui Eli. Nu avea ce să-i mai spună decât să-l privească ostil, rezemat în scaun.

— Acum o să dau un ordin pe care toată viața mi l-am dorit să-l pot da! Închideți-l băieți! porunci tânărul celor doi ofițeri pregătiți să-l ridice pe Vaughn.

  Dulelul privirilor continua până când Vaughn fusese scos pe ușă, iar Ramon i se alătură lui Eli, așteptând noi ordine.

— Dumnezeule, cu greu m-am abținut să nu-l iau la pumni...îmi vine în minte sora mea și toate fărădelegile cauzate de acest individ...

  Șeful său luă o gură de cafea, apoi se ridică în picioare și-l atinse pe umăr în semn de consolare.

— Sunt sigur că sora ta e mândră de tine. Ai ajutat la prinderea criminalului și astfel se va odihni în pace acum..

   Ramon îi atinse mâna lui Eli plin de recunoștință și zâmbi.

  După două săptămâni...

   Logodna luase sfârșit. Sofia se simțea împlinită și fericită că-și pecetluise viitorul alături de Mario, în casa în care a copilărit. Sarcina de a le pune inelele îi revenise lui Eli, care se bucurase enorm de acestă onoare. Petrecerea avusese loc în familie, unde fuseseră invitați și prietenii Sofiei, bucuroși de fericirea prietenei lor. Tony era împreună cu Mara, Eli împreună cu Venus, iar Ramon deși era singur, se părea că face ochi dulci Taniei, iar ea primi aceste flirturi cu veselie.

  Proaspeții logodiți își primiră felicitările și se pregăteau să plece la fosta vilă a lui Vaughn, dar înainte de asta, Tony avea nevoie de câteva clipe doar cu sora lui. Prin urmare îi făcu semn să îl urmeze, iar fata înțelese mesajul și se depărtă de ceilalți.

  Tony îi dădu o șuviță după ureche, gest de care Sofiei îi era dor.

— Ești sigură că vrei să te muți acolo îl vila care..

— Da, frate. Vreau să locuiesc acolo..fiindcă acea vilă aparține de drept celor doi frați și ei își doresc să locuiască aproape unul de celălalt. Nu crezi că au stat destul timp separați? În plus, amândoi mi-au promis că vom renova totul după gustul meu și în plus e destul de încăpătoare cât pentru zece famili, astfel nici angajații, adică cele două bucătărese și grădinarul nu-și vor pierde slujbele. Va fi bine. În plus peste câteva zile mă căsătoresc și în curând sper ca și Eli va hotărî să o ceară pe Venus. O cunoasc doar de câteva zile și deja mi-a intrat la suflet.

— Deci n-ai să te plictisești nu?

— Nu...Eli are serviciul dorit de el, iar eu și Mario vom transforma compania ce a făcut-o vraiște Vaughn, în adevărata moștenire lăsată de tatăl lui Mario și Eli.

— Totuși, nu ai nimic împotrivă că Mara va locui cu mine în casa în care ai crescut?

— Nu, frățioare...probabil sarcina a făcut-o să devină o persoană mai bună și pe lângă asta, casa ți se cuvine ție. Nu am de ce să mă supăr.

Tony își îmbrățișă sora și o conduse către Mario.

— Mă vei ierta vreodată pentru ce te-am făcut să trăiești?

Sofia zâmbi fără a se uita către fratele ei, probabil molipsită de gesturile afectuoase dintre Eli și Mario.

— Dacă nu făceai tu prostiile alea, nu mi-aș fi întâlnit dragostea și probabil nu s-ar fi împăcat și întâlnit ce doi frați, nu mai zic că Vaughn, poate ar fi scăpat basma curată cu toate...
  Ajunși lângă ceilalți, se întoarse să o îmbrățișeze pe Mara, șoptindu-i la ureche să aibe grijă de nepoțelul ei și apoi își sărută fratele pe obraz.

— Ne vedem mai târziu, îi salută ea pe viitorii părinți și urcă în mașina lui Eli, în spate lângă Mario, iar Venus se așeză în față, lângă iubitul ei, oficial și fără îndoială.

   Era cu adevărat fericită, fiindcă tot răul se întâmplase spre bine. Ce-și putea dori mai mult?