Femeia lui Vaughn

Sosirea lui Eli

  Era frumos ca un zeu, se gândea Sofia privindu-l. Îi observă cu nerușinare chiar și pătrățelele de prin maieul alb și strimt. El îi întinse mâna să o salute, dar ea părea vrăjită, după părerea lui Mario care se oprise în capul scărilor, privind cu gelozie spre Sofia ce nu-și putea lua ochii de la el.

— Eli (Ilai)! Tu trebuie să fii Sofia, nu-i așa?

— Da, încântată îi răspunse încă rămasă tablou. De unde știi cum mă cheamă? se trezi ea din hipnoza creată de el.

— Unchiul meu mi-a spus despre tine...

— Unchi?! Cum adică? Vaughn e unchiul tău? întrebă ea cu uimire în glas, întorcându-și fața spre Mario, care se apropia de ei. În acel timp, rotițele începură să funcționeze din nou normal.

  Dacă el era nepotul lui și Vaughn știa asta, dar pe Mario nu-l accepta ca nepot, însemna că cei doi sunt frați și probabil nu știau asta niciunul din ei, constată Sofia pentru sine. Mario bănuia și el ceva, dar nu putea ischiti un musafir important pentru Vaughn și nici nu putea rămâne lângă ei, dar spera că poate va auzi ceva din conversația lui cu Sofia, ceva prin care să-și dea seama dacă știe că sunt frați sau dacă este cu adevărat fratele lui.

— Domnișoară Sofia, interveni Mario, domnule, v-am dus lucrurile sus, mai aveți nevoie de ceva?

— Mulțumesc, Mario, te anunț eu, îi spuse Sofia.

— Salut, eu sunt Eli, tu ești Mario? Unchiul Vaughn mi-a spus multe lucruri bune despre tine. Ești un om de bază și de încredere. Mă bucur să te cunosc în sfârșit, rosti însuflețit străinul și dădu mâna cu Mario, care nu putea decât să zâmbească amabil și să aprobe tot ce i se spunea.

— Deci, continuă Sofia încercând să ajungă la o concluzie, de ce nu te-am văzut până acum? Știam că Vaughn nu are rude...

Mario vru să se retragă, fiindcă nu era etic să rămână între ei, dar Sofia îl opri, ceea ce-l bucură nespus.

— Mario, te rog să rămâi puțin, îi zise bărbatului și se așeză pe canapea împreună cu Eli. Era clar că vor avea o discuție aprofundată.

— Păi...de mic copil, după ce au murit părinții mei, unchiul m-a luat în custodie și a avut grijă să învăț în Europa la cele mai bune școli și facultăți ca să-i pot prelua afacerile într-o zi. Eram isteț, zicea el și de asta s-a zbătut să nu-mi lipsească nimic.

  Brusc, Sofia simțea că-l urăște deja pe chipeșul Eli, din simplul motiv că îi era recunoscător lui Vaughn pentru cine este acum și pentru că era nepotul celui ce o voia de mireasă. Numai bărbați frumoși în jurul său, iar ea trebuia să se mărite cu un moș. Se întristă la acel gând.

— Și-acum rămâi aici definitiv? se interesă brusc vizibil deranjată.

— Da, nu am de ce să mai plec. Voi locui în această casă de acum, deci, ne vom vedea mai des...

— Dar tu...ai fost singur la părinți, nu ai avut frați, surori?

  Eli se uită la Mario, apoi la Sofia și râse, apoi îi răspunse.

— Da, sunt doar eu ..cel puțin așa știu.

— Aham...murmură Sofia cu gândul la ceea ce bănuia deja.

Profitând de discuția lor aparent inofensivă, Mario vru să se retragă.

— Pleci? remarcă Sofia indignată. Ai treabă?

— Aveți nevoie de mine? îi răspunse cu o altă întrebare, evitând tonul ridicat pe care era predispus să-l urce frecvent și apoi se așeză din nou lângă ea. N-am să plec, dacă nu doriți asta, răspunse el uitându-se în ochii ei.

— Ești bine, Mario? Îl întrebă de această dată cu puțină îngrijorare. Te poți retrage acum, dacă dorești... dar discutăm mai târziu, bine?

— Am înțeles, îi răspunse ridicându-se să plece.

  Eli urmărise fiecare acțiune și gest dintre cei doi, bănuind că Mario are sentimente față de Sofia și ea față de el, dar nu era sigură că era conștientă de acel lucru .

— Mario, îl reținu Eli o clipă, știi putem să bem ceva împreună mai târziu?

Acum Mario nu știa ce urmărea nou venitul dar abia aștepta să afle.

— Desigur... răspunse în final, deși nu-l prea avea la inimă din clipa în care observase admirația lui față de Sofia, apoi se retrase confuz.

  Imediat după retragerea lui Mario, Vaughn apăru și el tot un zâmbet către Sofia.

— Văd că ați făcut cunoștință deja...comentă el.

  Sofia își roti ochii dezgustată de prezența lui și ridică din sprâncene spre Eli, apoi plecă spre camera ei. Vaughn se simțea evitat și nu-i plăcea acest lucru, dar o lăsă în pace ocupându-se de nepotul lui perfect.

  Mario voia să-și lămurească confuzia care nu-i dădea pace. Coborî la „ camera de tortură” numită pivniță și-i dădu afară pe paznici cu forța. Tony oftă convins de ce se purta așa de urât cu paznicii lui. Arăta nervos și se simțea ca un prost de pe ală planetă, fiindcă habar nu avea ce se petrecea în jurul său. Se așeză pe un scaun cu fața la Tony și îl privi ostil. Până și el știa mai multe decât Mario care era tot timpul la ordinul lui Vaughn.

— Ai aflat ce trebuia? De ce ai venit Mario? surâse Tony, enervându-l și mai tare pe bărbat.

— Taci dracului și nu mai râde! Pe cine ai sunat să o salveze pe Sofia? E vorba despre tipul ăsta Eli? Cine e ăsta de care n-am auzit în viața mea?

— Vei afla singur și aparent, el nu-ți place, dar involuntar, va face lucrurile să se miște în favoarea ta și a surorii mele. Poate eu nu pot face nimic pentru sora mea, dar el va face totul în locul meu. Ai încredere în el și ai grijă de sora mea! Nu sunt prost, știu că o iubești!

— Vorbește! Vreau să știu..

— N-ai spus să tac? Vaughn știe că ești aici și mă întrebi lucrurile astea?

Mario aproape că-i venea să-l pocnească.

— Știi, îi zise ridicându-se să plece, încep să cred că meriți să fii în locul ăsta...

  Și plecă din nou, mult mai confuz ca înainte.

Sofia nu se dusese în camera ei. Escaladă un balcon să nu fie văzută și coborî jos să ajungă la camera lui Mario. Voia să vorbească cu el despre Eli neapărat.