Femeia lui Vaughn

Secrete și minciuni

  Discuția dintre Eli și Sofia avea să înceapă la o cafenea, cum nu credea niciunul dintre ei că va fi posibil. Bărbatul comandă două cafele pentru el și pentru fată, dorind să-i spună într-un mod pașnic, rolul lui în viețile celorlalți. Nu i-a spus absolut nimic fetei până nu primeau cafelele, din dorința de a nu-i mai întrerupe nimeni, dar Sofiei nu-i plăcea liniștea dintre ei doi. O irita faptul că se uita la ea nestingherit și nu spunea nimic.

— De ce am venit aici, Eli? Dacă nu vrei să vorbești, să ne continuăm drumul!

— Preferai să fii în altă parte? Să-ți organizezi petrecerea de nuntă la care protagonist va fi Vaughn părăsit în fața ofițerului Stării Civile?

  Fata căscă ochii mai atentă, neînțelegând unde bate, dar în minte îi apăru planul făcut de ea împreună cu Mario. Se gândea ca nu cumva Eli să știe ceva despre acest lucru și probabil să vrea să o șantajeze, dar părea imposibil.

  Chelnerița le adusese cafelele și Eli o expedie imediat când aceasta insistă să se bage în seamă cu el.

— Ce vrei să spui? îl întrebă dorind să aprofundeze subiectul.

— Hai totuși să fim serioși! E mai în vârstă ca tine cu douăzeci și ceva de ani... Nu cred că ești dornică de o căsătorie chiar și de conveniență...În plus nu am văzut niciun moment prin care să demonstrezi că îl placi sau ești fericită că-ți va fi soț.

— Dacă știi toate astea, ce propui? Mi-ai spus într-o discuție anterioară că adevărul dușman al tău și al meu e Vaughn...la ce te-ai referit când ai spus așa ceva despre unchiul tău, care totuși te-a crescut și ți-a oferit totul?

— Sofia, discuția asta ar dura o veșnicie la câte am de spus, dar vreau să mă crezi în primul rând! Tot ce îți voi spune, e pur și simplu adevărat.

— Bine, te ascult, să vedem ce o să iasă!

—  Vaughn mi-a ucis părinții. El nu știe că eu am fost martor la uciderea lor. Am păstrat acest secret toată viața mea să ajung aici unde sunt să mă pot răzbuna pe el.

  Sofia era șocată de cele auzite și nu știa de ce, dar simțea că spune adevărul.

— Dumnezeule.... Cum s-a întâmplat și de ce? Adică...

— Vaughn nu poate avea copii și m-a îndrăgit pe mine de mic, dar a văzut că eu îl iubeam mai mult pe tata și astfel a devenit gelos. Voia să mă crească el și să-i spun tată , să fiu al lui și numai al lui. Când am venit de la școală într-o zi, am auzi o împușcătură în salon și m-am uitat pe gaura cheii. Tata era pe jos într-o baltă de sânge și pe mama a ucis-o exact atunci, când mă uitam eu prin acea gaură mică. Aveam nouă ani dar nu eram incapabil să pricep ce se întâmplă. Știam și văzusem mai multe decât credea Vaughn. Într-o zi, mi-a pus un teanc de bani în mână și o adresă și m-a trimis în altă țară să studiez și să mă întorc bărbat cultivat, stabil și gata de condus afaceri, dar nu știe că eu știu ce a făcut el și că am ieșit șef la Narcotice. Brigada m-a transferat aici din cauză că voiam să mă și stabilesc, iar pentru că am avut rezultate uluitoare la probe, mi-au dat posibilitatea să profesez unde doresc. Când m-a sunat Tony, am știut că s-au întâmplat lucruri rele și că îi sunt dator vândut, însă când am aflat că e vorba de Vaughn, deja a devenit ceva personal.

— Și de ce îmi spui mie toate astea, dacă spui că e important să nu se afle?

— Pentru că știu că poți ține un secret...în plus, am decis să-l ajut pe Tony să fugă de aici, dar și pe tine te voi ajuta să scapi de acestă povară. Vreau doar să ai încredere în mine!

— Nu știu ce să spun... Ce minciună i-ai spus lui Vaughn să nu te bănuiască și să nu-ți descopere funcția?

— Sunt agent sub acoperire. Vaughn face trafic de droguri și de arme pe sub mână. Ce acoperire mai bună ar exista, decât aceea că i s-a întors nepotul acasă?

— Ai dreptate...

  Sofia calcula în minte tot ceea ce spusese Eli, iar faptul că lucra în Justiție, o făcea să se încreadă și mai mult în el dar nu avea să-i ofere încrederea ei, atât de ușor.

— Și ce vrei de la mine, că nu înțeleg...

— Să cooperezi, îi răspunse Eli.

După alte câteva momente în care fata cântări decizia de a merge pe mâna lui Eli, îi dădu răspunsul.

— Voi fi de acord cu orice spui, dar am o condiție!

  Eli strânse pleoapele și oftă.

— De când te-am văzut prima oară, am știut că nu va fi ușor cu tine...ce vrei?

— Mario este fratele tău?

Eli era antrenat să răspundă la astfel de întrebări, dar și norocul fusese de partea lui când telefonul îi sună, iar pe ecran apăru numele unchiului său.

— E Vaughn, îi zise Sofiei, putem continua altă dată acestă discuție?

Fata răsuci ochii prin încăpere și flutură mâna convinsă că întrebarea ei va rămâne fără răspuns din nou, astfel Eli înțelese că poate răspunde unchiului său.

— În două minute ajungem, îi răspunse Eli lui Vaughn și a închis telefonul, transmițându-i din priviri Sofiei că trebuie să plece.

  El se ridicase primul, apucându-și jacheta și punând banii de cafele pe masă, apoi vru să se îndrepte către ieșire, dar fata îl apucă de braț reținându-l. Eli știa că vrea cu tot dinadinsul să afle. Și-a întors fața către ea cuprinzând dintr-o privire încăperea și persoanele de față, apoi poposi asupra ei.

— Nu e o discuție ce poate fi continuată, e o întrebare simplă la care poți răspunde clar da sau nu! Răspunde-mi! îi ceru atât de fermă în acea postură, cât putu ea de tare să se arate sfidătoare.

  Eli o cercetă curios, după care își retrase brațul zâmbind.

— Să plecăm de aici, Sofia. Am zăbovit prea mult și am fost luați în vizor.

— Nu-mi pasă, nu acesta e răspunsul.

  Bărbatul se enerva din cauza presiunii asupra lui. Cât putea să mai nege? Ieși furios din local și urcă în mașină. Sofia i se alătură imediat nedorind să slăbească contactul cu el și scoată din gura lui ceea ce voia să audă.

— Da, este fratele meu...Satisfăcută?