Femeia lui Vaughn

Totul revine la normal

    Acum că se mai domoliseră nisipurile mișcătoare, pe Eli îl încerca un sentiment de vină. Știuse tot timpul că el era preferatul lui Vaughn și se temea ca nu cumva fratele său să-l urască pentru asta. Se oprise în capătul culoarului și-l privi compătimitor de la distanță. Fratele său mai mic iubea cu atâta înflăcărare că aproape îi plângea și lui inima de durerea acestuia. Se lupta continuu cu sentimentele sale, să se apropie de el sau nu, ori să revină mai târziu, apoi ce fel de frate mai mare s-ar dovedi dacă nu l-ar sprijini la greu? Oricum se simțea ca un lepros că-și pierduse cunoștința exact când Mario avea mai mare nevoie de el. Regretase acel moment, mai ales pentru că, poate Sofia n-ar fi fost rănită dacă el era conștient și prezent pozitiv acolo...dar se întâmplase altfel decât plănuiseră și nu avea scuză. Se apropie încet, pe nesimțite, încât Mario nici nu-l auzise atunci când se așeză pe banca din hol, decât atunci când îi puse mâna pe umăr.

    Se întoarse cu fața către Eli.

   Avea ochii triști și plânși, cum nu credea că-l va vedea vreodată.

— Fii bărbat! îl încurajă fratele său. Surprinzător, Mario se întinse și îl îmbrățișă fără preaviz, ceea ce-l făcu pe Eli să se înduioșeze. Nu ar fi crezut vreodată că i-ar permite să-l atingă, darămite să-l îmbrățișeze, așa că îl cuprinse și el atât cât putu cu o mână, strângând atât de tare, demonstrându-și unul celuilalt cât de dor le fusese să simtă inima de frate.

— Nu aș putea trăi fără ea! șopti Mario cu nasul în umărul sănătos al lui Eli.

— Va fi bine, vei vedea. Nu va renunța la tine!

— Vreau să te cred! Chiar vreau...

  În acel moment, din capătul opus al culoarului, apăru Tony și Mara, a cărei burtică se mărise considerabil. Fratele Sofiei se oprise brusc, atunci când îi observă pe cei doi frați, îmbrățișându-se.

— S-a întâmplat, în sfârșit.. Murmură Tony zâmbind, în timp ce Mara uită să închidă gura de uimire.

— Cine e cel pe care îl îmbrățișează Mario? fu curioasă.

— Fratele său.

  Răspunsul lui Tony era tot ce avea nevoie. Restul îl știa pe când practica trasul cu urechea în birou la Vaughn.

— Sper că totul a revenit la normal și Vaughn va fi închis pe vecie!

— Așa va fi dragă...să se facă sora mea bine și totul își va recăpăta culoarea.

  Momentul de dragoste frățească luă sfârșit atunci când Tony se apropie de cei doi împreună cu logodnica sa, Mara. Se salutară între ei, împresurați de aerul trist, prin care își strecura și Tony, recunoștința pentru Eli că-l salvase și-l scăpase de Vaughn, dar și lui Mario, că o salvase pe Mara care-i purta copilul, precum și pe delicata lui soră fiindcă o iubea necondiționat din prima clipă de când o văzuse.

Mario nu apucă să răspundă fiindcă în acea clipă, după o lungă așteptare, doctorul responsabil de Sofia ieșise asudat din sala de operație cu un zâmbet pe buze ce le dădu speranță rudelor ei.

— E în afara oricărui pericol. Nu a fost atins niciun organ, fiindcă o monedă veche și deosebită, ce o avea în buzunar din mijloc al hanoracului, a oprit glonțul înainte să-i perforeze stomacul. A avut mare noroc sau îl puteți numi chiar un miracol.

  Cuvintele doctorului îi bucuraseră pe toți și nu mai exista motiv de tristețe. Totul se întâmpla cu un scop, fiindcă oamenii buni nu mor niciodată pentru că trebuie.

  Ramon, care ajunsese în ultima clipă, știa că moneda ce-i salvase Sofiei, era a surorii lui, fiindcă treningul îi aparținuse răposatei și iubitei lui surori. Era mai mult decât convins că fusese un miracol și că sora lui salvase o viață de acolo de sus...cel puțin adusese o contribuție mare, dovedindu-i că toate lucrurile se petreceau cu un scop. Mai târziu, își puse în gând, avea să se ducă la mormântul ei cu flori, ca să-i mulțumească.

— Frate, unde pleci?

Întrebarea lui Mario nu-l uimise întratât pe Eli, cât îi mângâie auzul, atunci când i se adresase cu „ frate”.

— Să rezolv cu Vaughn...se ivesc zorile. Vrei să mă însoțești?

— Vorbim când te întorci. Nu vreau să-l mai văd niciodată, fiindcă simt că poartă ghinion. Nu crezi?

— Ba da...ne vedem peste câteva ore...frate!

  Eli zâmbi amar.

— O să mă obișnuiesc să-mi zici așa...

— Ar trebui...răspunse Mario și privi în urma lui Eli.

  Avea un frate. Doamne, ce bucurie simțea în suflet! Avea să fie mai ușor de acum înainte, cu mult mai ușor.

  La secție, abia se crăpase de zi, când directorul general îl aștepta pe Eli cu mare nerăbdare. Misiunea dată durase prea mult și trebuia să se încheie cât mai repede, fiindcă altfel nu avea de ce să-l țină în arest pe Vaughn. Aveau nevoie de tot cârnatul strâns de Eli ca să-l înfunde pe mafiot.

— Salut, domnule director, se adresă Eli cu respect.

— Ești punctual, îmi place. Ai adus tot ce trebuie?

Ramon puse pe masă patru dosare sănătoase, all-inclusive cu trimitere directă și îndelungată după gratii. Directorul zâmbi impresionat de ce zări pe toate acele foi.

— Bravo, măi băieți, am știut eu că tu ești o minune în secția noastră. Bravo, Eli!

— Domnule, mai am două rugăminți la dumneavoastră!

— Te ascult!

— Aș vrea să interoghez eu pe Vaughn...

— Dar nu mai are nevoie de interogare, cu ce avem aici...

  Directorul se opri brusc și zâmbi. Am înțeles, dar să nu dureze mult. Nu fac des astfel de favoruri. Care e a doua rugăminte?

— Domnule, mi-aș dori ca Ramon să fie asistentul meu în permanență! A demonstrat că are mult potențial și mă pot baza pe el când sunt pe teren.

  Ramon era uluit. El se rugase de director să-l promoveze si niciodată nu fusese de acord, plus că-l năpădise rușinea la gândul că laudele lui Eli erau exagerate. Nu fusese capabil să aibe grijă de o fată și acum risca pentru el, neștiind dacă se va descurca sau nu.

— E mult ce-mi ceri, dar o să fiu îngăduitor cu tine. Ești responsabil pe deplin de el, să știi.

— Mulțumesc domnule!

  În drum spre sala de interogare unde era Vaughn, Ramon se ploconea în fața lui Eli, cerându-și scuze pentru sarcinile eșuate și îi mulțumi fierbinte pentru cerința de promovare.

— N-am să vă dezamăgesc, vă jur!

— Știu. Sunt sigur de asta!

— Doriți să intru cu dumneavoastră?

— Mi-e indiferent. Prin geamul despărțitor se vede la fel, dar poți intra cu mine, vreau să-i văd fața când se va convinge că nu am făcut doar școala pe care credea el.